Salutare!

La încurajarea prietenilor de pe Facebook, mi-am făcut blog. De ce?

Pentru că sunt doar eu cu fi-meu în majoritatea timpului … şi pentru că îmi era dor să scriu. Recunosc că nu aş putea face nimic dacă Emil nu m-ar ajuta, având grijă de Luca după ce vine de la serviciu. Mai recunosc şi că sunt praştie la programare, tehnică, software, platforme,  etc. şi nu ar exista blogul dacă nu m-ar fi ajutat domnii de la Claus Web, care nu m-au dezamăgit din 2011 încoace, de când am tot avut proiecte hostate la ei –  foarte de treabă, foarte de treabă.

Acum… să nu îţi imaginezi că am stofă la scris, cei mai mulţi care m-au încurajat să îmi fac blog probabil erau exasperaţi de câte mesaje primeau de la mine pe Facebook sau Whatsapp. Pentru că pe lângă marketing specialist, mai sunt şi băgătoare-în-seamă.

Încă nu ştiu despre ce o să scriu în continuare, aşa că sugestiile sunt binevenite. Dar în mod sigur mi-am găsit o nouă ocupaţie. Am încercat cu cititul, dar la a 6-a oară, Hunger Games şi-a mai pierdut din farmec. Am testat şi gătitul, dar ultimul fel i-a dat mamei dureri de burtică; şi ea şi Luca se crispau la fel, dar el are o scuză: este în perioada colicilor. Am încercat să văd filme online, dar este plictisitor să pui pe pauză din MAXIM juma în juma de oră.

Aşa, pe blog, încep repede, termin greu… nu deranjez pe nimeni cu taca-taca-taca-taca şi nici nu pun pe pauză de mai mult de două ori.

Ora mesei. Pauză de blog, reiau rolul de cea mai bună mamă-de-Luca, soţie iubitoare, modestă, drăguţă, taca-taca-taca-taca-taca-taca…..