A mai fost odată ca niciodată, tot în cadrul DTP8 😀 Andrei Manea, inginer tătic blogger (artistu.ro), şi cei doi pitici ai săi, simpatici foc -Matei (8 ani) şi Tiberiu (6 ani) 🙂 Dar cel mai bine îl las pe el să povestească:
Am făcut Politehnica – Facultatea Transporturi şi din 2002 de când am absolvit am lucrat în domeniul Auto. Mai întâi ca agent procesare în vânzări piese şi mai apoi în domeniul în care sunt azi – manuale de reparaţie. Blogul mi l-am făcut în 2006, dintr-o pasiune pentru scris. Aveam deja un ,,sâmbure început în timpul facultăţii” şi un fel de pasiune pentru texte pseudo-jurnalistice. Aşa că deschiderea blogului a venit destul de natural. Restul poveştii îl găsiţi la Ce am făcut? în Despre la mine pe blog.”
Personal, de când mi-am făcut blog, este cam haos la mine: aş vrea să scriu zilnic, am idei peste idei pe care le notez pe telefon, în speranţa că voi scrie despre ele, apoi mă apuc de treabă prin casă; îmi pun repede cerealele cu iaurt în cuptorul cu microunde, cum m-a învăţat Emil, ca să nu fac roşu-n gât (să nu ia copilul vreo răceală de la mine, mă înţelegi…), timp în care bag repede o maşină la spălat. Apoi îmi propun să calc, să fac curat măcar într-o cămăruţă, să scriu pe blog, să ies cu copilul pe afară, să merg la terapia de spate – dar la final de zi mă trezesc că … am băgat doar o maşină de spălat, poate am călcat (fix) trei tricouri şi poate am ieşit cu Luca pe afară. Dacă încep să gătesc la ora 9 AM, termin de gătit la 1 PM. Şi apoi mă oftic că nu am încercat lucruri noi cu Luca, să îşi dezvolte motricitatea. Nu mai spun că nu am mai dormit la prânz de două luni. Aşa că m-am decis să fac ce face Andrei:
Fac liste, îmi pun REMINDERE, alerg câteodată până în curte, apoi de la bucătărie la calculator. Petrec de Luni până Vineri cam 2 – 3 ore bune de joacă cu băieţii, iar Sâmbăta şi Duminica joaca propriu zisă este de 6 – 8 ore, plus somnicul de la prânz, care este MI-NU-NAT!
Şi ştii ce mi-e ruşine? Aveam asemenea liste acum 3-4-5 ani, când lucram la Merită Citit SRL. Eram oama cu listele, iepuraşul din Alice în Ţara Minunilor obsedat de ceas, mereu pe fugă să nu întârzie! Acum sunt broasca ţestoasă mai lentă decât un melc mort. Ei bine, de mâine fac ca Andrei – reintroduc listele, trec la program.
Am început să caut creşe şi mă întrebam dacă procesul de pregătire este la fel cu procesul de pregătire pentru şcoală. Tot Andrei m-a lămurit, care a abordat un proces clasic, constând într-o…
… plimbare prin magazine după cele necesare, iar la Tiberiu (care a intrat acum la Pregătitoare), am avut toată vara discuţii pregătitoare despre cum va fi la şcoală. Şi s-ar părea că au avut efect. Deja are ,,gaşcă” de prieteni în clasă şi se simte bine la şcoală.
Oare de ce la mine un proces clasic înseamnă să îi faci vânt în clasă şi să pleci la serviciu?
Mai am de învăţat…
Urăsc să fiu într-o situaţie şi să nu am cel puţin planul A şi planul B. Glumeam (sau nu) că îmi este groază de momentul când Luca o să înceapă să meargă. Ei bine, Andrei mi-a povestit cu ce mă pot confrunta când voi merge în locurile de joacă din parcuri şi cum ar trebui să procedez ca să îl fac pe Luca să priceapă ce este bine şi ce nu:
Acum doi ani eram cu băieţii într-un părculeţ din acesta de cartier. Se jucau frumos. I-am chemat clasic la câte un biscuite şi apă. După consumarea momentului, m-am aplecat să bag sticluţele în rucsac, iar când am ridicat capul NU MAI ERAU. Nu m-am panicat, dar m-am dus să îi caut. Secundele treceau şi teama încolţea în sufletul meu. Deja dădusem ocol parcului şi baieţii nu se vedeau. Acum s-a instalat panica. Eram încordat la maxim şi uşor transpirat, când mi-au sărit în spate şi mi-au zis BAU, TATI. Evident că am zis VAAAI, CE SURPRIZĂ! HAI FUGIŢI ÎNAPOI LA JOACĂ. Am aşteptat să mă liniştesc şi înainte de plecarea din parc le-am povestit de ce nu ar trebui să facem astfel de surprize în parc sau în spaţii deschise gen magazin / mall / restaurant ş.a.m.d.
Luca este cam mic pentru astfel de discuţii, dar cred ca voi pregăti un discurs, mă înregistrez şi am să-l pun să-l asculte zilnic, înainte să mergem pe afară, ca să fiu sigură că prinde ideea rapid.
Îmi place să termin poveştile cu un sfat, aşa că l-am rugat pe Andrei să lase un mesaj pentru viitorii părinţi:
Mesajul este unul singur: NU FACEŢI COPII! 😂😂😂 Glumesc evident. Acum serios fiind, mesajul ar suna cam aşa:
Căutaţi ECHILIBRUL dragii mei. Nu vă speriaţi dacă veţi ,,călca” norme, important este să o faceţi în mod Responsbil şi asumat. Tot ceea ce faceţi, să ştiţi că aţi făcut cu SUFLETUL ÎMPĂCAT (aşa cum bine zicea bunica mea în copilărie).
Îmi place Andrei. Îmi place mult şi voi continua să îl citesc cu interes. Dacă intri pe blogul lui artistu.ro, vei vedea că scrie şi despre alte lucruri intereante, nu doar despre parenting.