Digital Parents Talks #9: conceptul de bani la copii şi părinţi

Ca orice om care nu este avar, îmi place să ,,sparg” banii. Când vine vorba de Luca, nu prea am limite. Când vine vorba de alţii îmi pun nişte bariere. Acum că ţi-am mărturisit asta, realizezi şi tu că nu sunt chiar cea mai bună persoană care să-i facă lui Luca educaţia financiară. De-asta m-am dus la Digital Parents Talks, ediţia a 9-a – să mă tratez 🙂 Dă-mi voie să îţi povestesc foarte pe scurt ce fain a fost şi ce s-a discutat:

Educaţie financiară: banii pe înţelesul copiilor

Din moment ce nu mă pricep la educaţie financiară, pot oricând să cumpăr cărţi care să mă ajute să-l învăţ pe Luca valoarea banilor: cărţile dnei Ligia Georgescu – Goloşoiu (de la Asociaţia pentru Promovarea Performanţei în Educaţie) sunt potrivite tuturor copiilor, începând cu vârsta de 4 ani.

Pe ideea repetiţia este mama învăţăturii, va trebui să am răbdare cu Luca. Sunt conştientă că nu va înţelege din prima explicaţiile despre bani, valoarea jucăriilor, etc. Am aflat la DPT#9 că va trebui să îi explic că am o sumă de bani pe care nu o pot cheltui în totalitate – şi uite aşa ajung la conceptul de economii. Odată atins subiectul, ar fi util să îl motivez să pună bani deoparte pentru a cumpăra ceva ce îşi doreşte mult.

Am aflat că este important să îl fac să ofere de bunăvoie şi nesilit de nimeni jucării, hăinuţe, etc. copiilor mai puţin norocoşi ca el. Sau să facă schimb de jucării chiar dacă prietenul lui îi va oferi una mai ieftină decât a lui.

Bun, suntem prietenoşi, dăm jucării, luăm altele noi din economii, dar de unde bani pentru economii? Aici m-a dat gata, nu mă aşteptam la asemenea răspuns, mai ales că până la eveniment nu mi se părea nimic în neregulă: nu ar trebui să îi dau bani pentru treburile gospodăreşti (pus jucăriile la loc, dus gunoiul, şters praful pe răftuleţul lui, etc) pentru că pe astea trebuie să le facă oricum. În schimb, dacă udă florile vecinului sau are activităţi extra, atunci da, merită bănuţi. Acum o să intervină mama care nu îmi citeşte blogul dar află de la alte rude şi-o să spună că eu am fost răsfăţaţă, nu am făcut treburi casnice deloc, nici măcar hainele călcate nu mi le puneam singură în dulap. Aşa şi? Viaţa ieste grea :)) Ghinionul lui Luca. El ie băiat cuminte şi va fi gospodar ca ta-su fără să stea nevasta cu gura pe el :))

Pe la 2 ani va trebui să îl învăţ să nu mintă, să fie politicos, să ştie ce este bine şi ce este rău. Din moment ce eu nu fac nimic din toate astea, cred că-l trimit la popă.

Au fost multe întrebări şi răspunsuri interesante:

Ce fac dacă odrasla cere prea mulţi/prea des bani  ca să doneze?

Îi explic că donaţiile se fac la anumite perioade.

De ce unii au mai mulţi bani decât alţii?

Trebuie explicată diferenţierea în funcţie de meserie şi domeniu de activitate. La următoarele întrebări ,,de ce?” care vor veni din partea lui sunt pe cont propriu şi trebuie să mă înarmez cu răbdare.

De ce un lucru (o carte, o jucărie) este mai scump ca altul? (aici o să fie interesant pentru că nici eu nu ştiu de multe ori motivul)

Trebuie explicate elementele prin care se diferenţiază fiecare: poate o carte are mai multe pagini decât alta, mai multe desene, etc.

Care este vârsta potrivită pentru a merge singur la magazin?

Vreo 5 ani sau după ce îl învăţ numerele, valoarea banilor şi va pricepe că dacă îl trimit după pâine, nu vreau să vină cu mâna goală şi murdar de ciocolată la botic. Asta cu ciocolata este în visele lui desigur, că nu vreau să alerge ca un bezmetic prin casă. Acum este rândul bunicii să ţipe la mine, deşi nici ea nu îmi citeşte blogul, dar află de la mama că i-a spus mătuşa că nu vreau să îi dau copilului ciocolată, cu toate că eu am mâncat extrem de multă ciocolată şi mai ales îngheţaţă când eram mică. Probabil de-asta a chelit timpuriu bunicul. Ghinionul lui Luca, eu vreau să-mi păstrez părul în cap. Viaţa ieste grea :)) Să mănânce ciocolată când o fi la casa lui :))

Pe la vreo 7 ani va trebui să îl încurajez să aibă activităţi antreprenoriale şi să se gândească ce vrea să facă atunci când va fi mare (programator ca ta-su sau spammer ca mă-sa? Alte opţiuni nu egzistă, meseria trebuie învăţată din tată-n fiu sau mamă-n băiat, depinde).

Educaţie financiară pentru părinţi

Crina Mandu de la Idea Bank a explicat cum este cu banii, pentru părinţi. Banii declanşează certurile în familie, aşa că ar fi bine să punem toate veniturile şi cheltuielile într-un excel, pe care să-l analizăm. Se pot creşte veniturile? Dacă nu, se pot micşora cheltuielile? Poate nu am nevoie de 100 de posturi TV, de cafeaua zinică de la Kahve Dunyasi, etc.

În cazul în care trebuie să iau al doilea credit, este obligatoriu să mă interesez ce presupune, din moment ce va fi încă o plată lunară constantă (comisioane, dobânzi, valoarea ratei etc), să văd ce modificări în cheltueli trebuie să fac pe termen scurt şi cum voi face faţă pe termen lung. Rata nu ar trebui să fie mai mare de 30% din valoarea salariului (sau a veniturilor din gospodărie, aş adăuga eu).

Educaţie financiară pentru bloggeri

Ana Nicolescu, Tania Ciotei şi Luiza Cherpec au povestit despre formele prin care bloggerii îşi pot monetiza activitatea legal şi într-un mod profesionist. Sunt următoarele variante: PFA, SRL, microîntreprindere, asociaţie, ONG etc. Cum este cel mai bine? Răspuns corect: depinde. De mulţi factori.

În principiu, un blogger poate foarte bine să încheie cu clientul său un contract pe drepturi de autor fără grijă, dacă clientul plăteşte impozitul pe venit (este menţionat în contract).

La PFA banii sunt în mână, la firmă se aşteaptă până la sfârşitul anului ca să poate fi scoşi sub formă de dividende. În plus, un PFA este mai ieftin de înfiinţat.

Un blogger poate beneficia de pensie şi de servicii medicale dacă nu s-a angajat cu carte de muncă. Se duce frumuşel, cu multă răbdare şi încheie contract la Casa de Pensii, unde specifică suma pe care  vrea să  pot. plătească lunar.

Atenţie, SRL-ul nu poate primi donaţii. Doar asociaţiile/ONG-urile.

Nu iei credit mai uşor pe firmă sau PFA, va trebui să ai o destinaţie clară: pentru sediu, pentru salarii, etc.

Înainte să deschizi un cont ca persoană juridică, interesează-te ce oferte sunt la mai multe bănci pentru că sunt costuri mai mari, comparativ cu cele aferente persoanelor fizice.

Înfiinţarea unei entăţi juridice este un lucru bun pentru orice blogger care vrea să lucreze ca un adevărat profesionist, cu condiţia să aibă mare grijă ce alege. Ar trebui să vorbească pe îndelete cu un contabil şi un jurist. Când am avut firmă, a fost foarte bine creată. S-a ocupat Livia Camciuc şi o recomand pentru aşa ceva (livia.camciuc@gmail.com 0745.06.77.93).

 

Foto credit: Adrian Nedea