A fost odată ca niciodată o asociaţie care se lupta pentru performanţă în sistemul de învăţământ: APPE. Iar APPE era condusă de o zână bună un Preşedinte: Ligia Goloşoiu.
Ţi-am povestit deja ce am învăţat de la Dna Ligia Georgescu-Goloşoiu când am participat la Digital Parents Talks ediţia a 9-a. Pe scurt, ce am povestit anterior, doar secţiunea despre copii (fără bugetul casei şi fără bloggeri) şi apoi îţi povestesc lucruri noi:
Am aflat că este important să îl fac să ofere de bunăvoie şi nesilit de nimeni jucării, hăinuţe, etc. copiilor mai puţin norocoşi ca el. Sau să facă schimb de jucării chiar dacă prietenul lui îi va oferi una mai ieftină decât a lui.
Bun, suntem prietenoşi, dăm jucării, luăm altele noi din economii, dar de unde bani pentru economii? Aici m-a dat gata, nu mă aşteptam la asemenea răspuns, mai ales că până la eveniment nu mi se părea nimic în neregulă: nu ar trebui să îi dau bani pentru treburile gospodăreşti (pus jucăriile la loc, dus gunoiul, şters praful pe răftuleţul lui, etc) pentru că pe astea trebuie să le facă oricum. În schimb, dacă udă florile vecinului sau are activităţi extra, atunci da, merită bănuţi.
Pe la 2 ani va trebui să îl învăţ să nu mintă, să fie politicos, să ştie ce este bine şi ce este rău.
Ce fac dacă odrasla cere prea mulţi/prea des bani ca să doneze?
Îi explic că donaţiile se fac la anumite perioade.
De ce unii au mai mulţi bani decât alţii?
Trebuie explicată diferenţierea în funcţie de meserie şi domeniu de activitate.
De ce un lucru (o carte, o jucărie) este mai scump ca altul?
Trebuie explicate elementele prin care se diferenţiază fiecare: poate o carte are mai multe pagini decât alta, mai multe desene, etc.
Care este vârsta potrivită pentru a merge singur la magazin?
Vreo 5 ani sau după ce îl învăţ numerele, valoarea banilor şi va pricepe că dacă îl trimit după pâine, nu vreau să vină cu mâna goală şi murdar de ciocolată la botic.
Pe la vreo 7 ani va trebui să îl încurajez să aibă activităţi antreprenoriale şi să se gândească ce vrea să facă atunci când va fi mare.
Am mai spus eu că Dna Ligia Goloşoiu are şi nişte cărticele pentru copii, pentru a-i învăţa educaţie financiară. Am răsfoit-o binişor pe cea dedicată copiilor de 4-5 ani. Mi se pare genială!
Materialele educative sunt distribuite gratuit pentru şcolarii şi preşcolarii care participă la orele de educaţie financiară.
Zilnic vorbesc cu al meu soţ despre bani.
Exemplul 1:
Emil: În câtiva ani schimbăm maşina, asta este lovită, ne trebuie una mai mare, bla bla bla
Eu, porcuşoara isterică: Nu! O reparăm pe asta! Nu avem bani! Nu ştiu să parchez …
Exemplul 2:
Eu: Emil, se face super excursie în Haţeg, 30 nov – 3 dec, hai să mergem.
El, porcuşorul isteric: Nu!!! [şi începe să înşire motive]
Acum profit că este Luca mic şi nu pricepe o iotă, dar pentru viitor, trebuie să fiu atentă. fim atenţi. Am întrebat-o pe Dna Goloşoiu dacă ar trebui (sau nu) să fie de faţă copiii la discuţiile părinţilor despre bani:
Să fie la discuţiile generale, pentru a-i obişnui cu bugetul familiei. Nu trebuie să participe atunci când aveţi greutăţi sau discutaţi contradictoriu. Nu trebuie să-i împovărăm. Trebuie doar să-i conştientizăm.
În general, sărbătorile presupun cheltuieli. Românii au îmbrăţişat rapid ideea sărbătorilor din alte ţări (cum este Halloween, dar avem şi noi tradiţii asemănătoare de Sf. Andrei). Sincer, pe de o parte, zic să las Sf. Valentin, să las Halloween, să le sărbătoresc doar pe cele româneşti, dar când se apropie ziua cu pricina sunt atât de plictisită şi dornică să ies din cotidian, încât sărăbtorile astea străine devin foarte atractive şi sunt foarte tentată să îmbrăţişez efectul de turmă. Dar stai să vezi când o să crească Luca şi o să înceapă: ,,Maaaammiiii!!!! Gigel merge la petrecerea de Halloween şi vreau şi eu şi îmi trebuie costum de pirat!” Atunci să te ţii Alexandra! Dna Goloşoiu a ales să facă aşa:
Eu nu accept Halloween-ul, nici Sf. Valentin. Le explicam existenţa lor, dar insistam pe sărbătorile noastre tradiţionale. Sigur, este bine să ne gândim la un buget de Sf. Andrei, cât de mic.
În ceea ce priveşte cheltuielile pentru existenţa lui Luca, noroc că atunci eram stresaţi cu găsirea unui apartament, că altfel cumpăram toate prostiile de pe lume, ,,ca să fie”. Cunosc mulţi părinţi care s-au lăsat duşi de val cu achiziţiile pentru camera copilului. Este vorba de euforia aia creată de articolele frumoase de pe net şi de iluzia că o să-i placă bebeluşului isteric cu colici. Ei bine… la al doilea copil o să aplic recomandarea făcută părinţilor de Dna Goloşoiu:
Le recomand să-şi facă o listă, ca şi la supermarket. Întâi nevoile absolute, dacă mai avem buget şi altceva.
Cam asta este cu educaţia financiară din fragedă pruncie. De la 2 ani, mă apuc de treabă.
Şi-am încălecat pe-o şa
Şi v-am spus povestea aşa.
Grea viaţă cu educaţia copiilor. Tu ce părere ai despre subiect? Vreun sfat, o atenţie, o măslină?