Cam pe când avea Luca două luni, mă gândeam cu jind la viaţa dinainte de naştere. Amintiri legate de muzică, filme, sport, dacă eram în maşină şi auzeam vreo melodie pe care începeam încălzirea cu Mihaela mai îmi dădea şi-o lacrimă :)) Vin roşu seara, cafea dimineaţa, mâncare picantă, proiecte faine la serviciu, condus maşina fără stresul că vrea o mogâleaţă papa… eh… viaţă…
Până într-o zi, când am pus piciorul în prag, mi-am zis că eu nu sunt genul care să-mi plâng de milă şi îmi vreau înapoi viaţa dinainte de naştere. Am stat puţin şi m-am gândit de ce anume îmi este dor şi ce îmi este cel mai la îndemână să reiau.
Pasul nr. 1: filmele!
Îmi era dor să văd un film. Aşa că am început să transform locul de la televizor cât mai baby friendly. Mi-am adus picăturile bebeluşului, cutia cu şerveţele, ceas, prosop, înainte să mă apuc să alăptez alegeam filmul online, luam telecomanda la îndemână, mufam copilul şi apăsam tasta play. 🙂 Eeeeh… viaţă 🙂 Dar nu reuşeam să văd tot filmul, vroiam mai mult. Ce să fac, că mai am şi treabă? Hai să calc. Buun, dar ce fac cu bebele? Îi aduc un pătuţ sau balasoar! Zis şi făcut! Îl puneam cu spatele la televizor, îi mai adresam câte un cuvânt când se uita la mine, s-a învăţat cu zgomotul pe fundal, cu fierul de călcat şi adormea. Bebe fericit, mamă fericită.
Pasul nr. 2: muzica!
În mod normal muzica ar fi fost pe primul loc, dar nu aveam radio. Totuşi, să ascult radio? Când alăptez mă uit la filme, ce mai rămâne? Gătitul! Aşa că mi-am comandat online un radio pentru bucătărie. Apoi mi-am dat seama că nu prea mai sunt la curent cu ştirile, cu ce se întâmplă în lume şi că vreau ca Luca să se obişnuiască să adoarmă la el în pătuţ, nu pe unde ,,îmi vine mie”. Aşa că am mai cumpărat un radio pentru dormitorul lui :)) Şi când era cazul să doarmă, dădeam drumul la radio în surdină şi îl lăsam pornit până se trezea bebelu’. Pentru Luca am ales un radio cu port USB. Dacă nu reuşea să adoarmă pe radio, alegeam funcţia USB şi dădeam drumul la muzică gen Secret Garden. La un moment dat adormea el. :)) Pentru bucătărie am ales un radio cu alarmă şi posibilitatea de a salva mai multe posturi: 1 pentru Luca, 1 pentru Emil şi 2 pentru mine. 😀
Pasul 3: mersul la sală
Cel mai mult mi-a lipsit mersul la sală. Pe lângă faptul că am nevoie de exerciţii pentru spate, îmi era dor de fetele de la sală, de sentimentul de la sfârşitul orei: ,,Ha! Am făcut-o şi pe asta, am rezistat până la sfârşit deşi am început ruptă de oboseală!” Deci perioada de aşteptare, până mi-a zis doctorul că pot merge iar la sală, mi s-a părut foarte lungă. De fapt, până nu s-a terminat perioada de lăuzie, nu am avut voie – doar plimbări. Şi luat bebele în braţe – ceea ce, probabil echivalează lucrul cu gantere. Nişte gantere de la o săptămână la alta tot mai grele. Ce mi se pare încă ciudat, 7 luni mai târziu, este că deşi car un săculeţ de 8kg de mai multe ori pe zi, la sală de-abia lucrez cu gantere de 1kg. ?!
Cu mersul la sală provocarea a fost să ajung la orele pe care le vroiam eu: Pilates, Fitball sau Yoga. Până la urmă am ajuns la sală pe la 8 PM, unde lenea era cucoană mare, dar am mers oricum. Şi sentimentul de victorie de la sfârşit era mai mare. 🙂 Din păcate a trebuit să renunţ la o sală minunată şi traineriţe geniale, dar este o concensie temporară. Sper.
Pasul 4: cafea şi vin roşu
Odată ce Luca a început să doarmă toată noaptea, cam pe la 5 luni dacă nu mai devreme, a fost okish să îmi permit luxul de a bea după ultima alăptare din ziua respectivă o cană de bere sau juma de ceaşcă de vin roşu. Mai puţin în perioada în care era răcit şi de-abia m-a lăsat conştiinţa să beau bere fără alcool.
Între timp am băut cafea decofeinizată. Până pe la 6 luni jumate, când am reînceput serviciul şi o vânzătoare mămică a râs de mine că beam decof pentru că îmi păsa de copil dar nu ţineam cont de procesul prin care cafeaua normală era făcută decofeinizată. Era un fel de ,,nu mănânc mezeluri şi mici, dar bag în mine pui la greu”. Aşa şi cu cafeaua decofeinizată. (De pui mi-a zis un nutriţionist şi apoi dr pediatru, deci mai gândeşte-te înainte să pui un pui 🙂 în coşul de cumpărături. Nu trebuie să fii mamă sau bebe ca să alegi să trăieşti sănătos) În plus dacă bebe are 2 mese fructe şi legume, iar următoarea alăptare este de-abia peste minim 6 ore, de ce să nu mă bucur şi eu de o cafea normală?
Pasul 1 prim: cărţile
Undeva între pasul 1 şi 2 se află pasul 1 prim: dorul de cărţi. Problema cu cărţile este că te încurajează la somn şi nu prea pot citi mult. Aşa că mi-am pus o carte pe noptieră şi nu mă culc până nu citesc două pagini. O altă carte în sufragerie, dar recunosc că pe-asta nu o citesc mai deloc. O altă carte la Luca în cameră, pe care o citesc când este lumină afară şi el trebuie să doarmă, aşa că îl pun în pătuţ şi îl las să se zvârcolească, în timp ce eu mai dau câte o pagină din când în când. Dar cum merge la creşă şi ziua este mică, nici pe-asta nu prea am mai citit-o.
Pasul 2 prim: scrisul/povestitul/blogul
Între pasul 2 şi 3 mi s-a făcut dor de acel ceva care îmi plăcea mult şi care îmi asigura într-un fel pâinea: scrisul. Ieşită din proiecte faine, pusă pe pauză de la alte proiecte măreţe, îmi era dor de acel ceva. Şi aveam nevoie de el, dar fără obligaţii, fără stresul că trebuie s-o fac ca să nu nemulţumesc vreo persoană importantă – aveam nevoie de scris. Şi aşa a luat naştere acest blog.
Cam ăştia sunt paşii pentru a pune în practică amintiri dinainte de naştere. Sunt la fel de valabili şi pentru taţi, nu doar pentru mame 🙂 Dacă se vrea cu adevărat şi dacă se stabilesc regulile de la început.