M-am gândit mult dacă trebuie să scriu o astfel de postare. Am mai avut tentative în trecut, dar azi am cedat nervos. Și datorită unor colegi am reușit s-o scot la capăt.
Am alergat prin nămeți și viscol, am făcut analize de sânge (le urăsc, mi-au luat 5 fiole!), am stat cu Luca aproape 3 ore la dr. pentru analize și nu au putut recolta, codul de vreme rea îmi strică vacanța nerambursabilă și sunt pusă iar la regim. Dar cel mai dureros este că mi-a scăzut lactația. Mult. Lucru perfect normal și m-am pregătit din timp, am congelatorul plin. Dar sentimentul… Cum să spun, așteptam momentul, dar acum că vine… Îmi este frică… Luca este extrem de pregătit pentru diversificare, este mâncăcios, lucru confirmat acasă și la creșă. All good.
În sfârșit, revenind la ce nu mă lasă să dorm, am avut 2 săptămâni grele, dar săptămâna asta și azi au fost în mod special nasoale. Până la urmă am scos-o la capăt. Mulțumită Alexandrinei, Ramonei, avocatei mele preferate tiză-cu-știe-ea-cine, Adrian și toți ceilalți. Inclusiv Paul care mi-a salvat nervii cu un mouse nou. Mulțumesc dragilor.
Noapte bună.