Nu știu cum este la tine, dar la mine lucrurile mereu sunt pe grabă în timpul zilei.
Stau pe o bancă în parc și mă uit la o mână de tătici și o turmă de copii, la a doua tură de parc, în alegare. Dacă nu o să doarmă ăştia duşi la prânz, eu sunt Zâna Cafeluţă. Poate mămicile sunt acasă și dorm sau fac treaba pe îndelete. Eu visez la jumatea de cafea lăsată în bucătărie și micul dejun de la ora 12.
Un lucru este sigur: prefer să fiu o mămică (in)eficientă. De ce? Pentru că încercările gen 3 în 1 au dat greş. Ştii tu cum se laudă unele că spălă haine, gătesc de prânz şi ma fac nu ştiu ce chestie între timp. Am încercat de exemplu să spăl haine, să îi gătesc lui Luca, să am grijă de el şi în acelaşi timp să mănânc şi eu ceva. Sigur, cum să nu, deşi rufele erau gata, uitam de ele vreo oră în cuvă, aragazul era un fel de platou gigantic cu mâncare, eu reuşeam să termin de mâncat un castron cu cereale în vreo oră, eficienţă maximă.
Aşa că, meditând în parc, am hotărât să fac lucrurile ardeleneşte. Să fierb trăiesc molcom. Am zis!