Sâmbătă m-am bucurat că am putut participa la Digital Parents Talks, ediţia a 15-a. Evenimentul a avut loc la OK Center, care se pare că este primul centru din ţara noastră dedicat educaţiei financiare. Avea hărţi interesante cu primele ,,monede” care au fost tranzacţionate. Dar să nu deviez de la subiect:
Parenting PR a organizat încă o sesiune foarte interesantă, #DPT15, despre cum să scriem texte cu care să interacţioneze cititorii. În prima parte (şi cea mai interesantă, dacă întrebi o biată persoană subiectivă ca mine) a fost dezbaterea dintre Ioana Chicet-Macoveiciuc, Cristina Ologeanu şi Ana Maria Vasilache, moderată de Ana Nicolescu. S-a discutat dacă meseria de jurnalist îţi influenţează sau nu modul de a scrie pe blog.
Foarte pe scurt (data viitoare să vii la evenimente, că pe larg este mult mai interesant decât ce povestesc eu): Ajută să fii jurnalist pentru că ştii să structurezi un articol, te documentezi înainte să crezi orice bazaconie şi s-o faci virală, ştii că trebuie să reciteşti şi să corectezi înainte să publici un articol. Nu este obligatoriu să fii jurnalist ca să scrii super pe blog.
Într-o redacţie, faci parte dintr-o echipă, nu ai toată responsabilitatea publicării unui articol, rar primeşti feedback direct (iar feedback-ul este aşa, un fel de cadou mult aşteptat: fie te dă pe spate, fie este dezamagire totală :)) publici articolul cu mare entuziasm, aşteţi feedback şi când îl primeşti poate îţi place sau poate nu, dar ar fi util să ţii cont pe viitor; bineînţeles că asta cu cadoul este de la mine gluma; serios acum, feedback-ul este foarte important şi faptul că îl primeşti tu, direct, este de folos).
Un alt lucru util ar fi să te pui în pielea cititorului, la nivel informativ, atunci când scrii un articol. Să te întrebi oare ce vrea el să citească pe tema respectivă?
Uneori sentimentele ne deformează cuvintele. Sunt cazuri când entuziasmul şi dorinţa de a transmite informaţia ,,alterează” modul de exprimare. Deci mare atenţie şi la acest aspect.
Mi-a plăcut mult o chestie pe care a zis-o Ana Nicolescu: atunci când nu eşti de acord cu opiniile cuiva, nu critica, ia o poziţie astfel încât să îl ajuţi pe cel care nu ştie.
Am înţeles că nu sunt singura al cărui soţ nu vrea să fie pomenit pe blog sau a cărei familii nu pricepe care-i treaba cu blogul. Na, este trist că sunt multe cazuri, dar cumva parcă mă simt mai bine că mai sunt nebuni pe lume :)) Important este să mă simt împăcată cu ceea ce fac şi să nu mai cer validare pentru munca mea. Bun sfatul asta, îmi place tare mult.
La fel de important este să interacţionezi cu cititorii, atunci când aceştia reacţionează la munca ta: dai like, comentariu, etc.
În partea a doua au povestit Mia Munteanu şi Raisa Beicu, discuţie moderată de Lavinia Pavel. S-a vorbit despre comunitate, cum să ţii legătura cu ea, că trebuie să îmbini cumva online-ul cu offline-ul, să ai un stil de viaţă sănătos, etc.
Sponsorul evenimentului a fost Lidl. Întâmplarea face că am un Lidl lângă casă şi chiar merg să cumpăr de acolo. Recent mi-am luat o rochiţă de vară maro, mă oftic că nu am îmbrăcat-o la eveniment. Mereu când plec în vacanţă mă opresc la Lidl să cumpăr strictul necesar pentru Luca, marca Lupilu: baveţele de unică folosinţă, mâncare la borcănaş pentru că nu se ştie dacă pe drum găsim restaurante child friendly sau în magazinele de acolo sunt produse pentru bebeluşi. La creşă are scutece tot Lupilu. La sfârşitul evenimentului am primit giveaways ,,Familia suntem noi”, marca Lupilu şi Cien de la Lidl: produse de îngrijijre copii şi accesorii pentru telefon.
Şi acum, ca de final, galeria: eu, bloggeri, prieteni, cunoscuţi, Luca, Lupilu, Cien :))
5 thoughts to “Cum a fost la Digital Parents Talks #15”