Știi vorba aia, minunea nu durează 3 zile (consecutive)? Ei bine, este cât se poate de adevărată:
M-am bucurat 2 zile că Luca a adormit singur, natural, neluat în brațe, seara devreme. 2 zile… Din 30.
M-am bucurat că își vede de mers de-a bușilea sau ținându-se de gard când mergem la terasă. De 2 ori… a 3-a oară, când am mers cu o verișoară la o cafea, niciuna nu a ajuns măcar la jumătatea cănii, că am cedat și am plecat.
Luca rezistă fără suzetă, la drum, în mașină. Poate ultimele 2 călătorii, acum a vrut suzeta dinainte să ieșim pe poarta creșei.
Mă întreb ce mai urmează – poate se schimbă lucrurile:
Acum este ca Ghidușel (fac pariu că nu este părinte cu copil minim 10 luni care să nu știe despre vorbesc). Poate se transformă în Curățel.
Acum este ca Azorel, poate se transformă în Pupăcel.
Drăguț, nu?