Unele lucruri pur și simplu nu ar trebui să fie adresate unei mame, cu privire la bebeluș:
- Nu ai lapte. Cel mai mare stres al unei mame este cel legat de hrana bebelușului. Nu are nevoie de așa ,,încurajare”.
- S-a învățat în brațe. Mă să fie, dar de unde știu oamenii cât își ține bebelușul în brațe? Da, plăcerea ei cea mai mare este să stea cu un miorlau de minim 3 kg în brațe, ore în șir.
- Normal că nu mai plânge dacă este la maică-sa. Poate dacă ta-su s-ar sinchisi să ajute, nu ar plânge nici la el. Nu este vina mamei și nici a copilului că oamenii transmit agitație când sunt în preajmă.
- Ce se uită după maică-sa. Dacă nu ar muri de gelozie, lumea ar vedea că bebelușii sunt curioși. Se uită după orice și oricine scoate un sunet.
- De ce? De câte ori plânge sau este agitat bebelușul, mama este întrebată de ce. De parcă mamele sunt dicționare ambulante de bebelușească. Nu sunt de ajuns stresul și nopțile de nesomn, mai trebuie să facă față și întrebărilor imbecile.
Mamele au nevoie de susținere, nu de comportament egoist din partea altora.