Sunt momente când mamele au oportunitatea de a se transforma în bombe sexy, iape nărăvașe, să doarmă, să meargă la cumpărături, etc-etc.
Nu și eu.
Eu am ales să fiu geek-ul excursiei, fără haine la modă, fără tocuri, fără makeup. Geek-ul confortabil. Cu un plan precis. Să îmi reîntregesc gașca de acum doi ani și să continui de unde am rămas: călătorii din restaurant în pub, în fast-food, vizite la muzee și alte obiective turistice. Cumpărături – strictul necesar în materie de cadouri. Poate și pentru mine un tricou, ceva. Devorând între timp orice imagine cu Luca. Colegii vorbind cu mine și realizând apoi că nu îi mai auzeam demult, sorbindu-l pe copil. Și cireașa de pe tort, marele party, unde rar mă simt în largul meu, fără acel ceva care destinde atmosfera. Acel ceva care face ca glumele mele cele mai bune la care lumea râde în interior să fie amuzante. Acel ceva astfel încât faptul că nu știu să dansez să nu mă oprească să ajung chiar și pe scenă, să dansez râzând din toată inima.
A venit și momentul să mă întorc acasă. De-abia aștept să fiu cu Luca și Emil. Dar mai este un sentiment ce nu-mi dă pace și mă chinui foarte tare să fiu calmă. Mă enervează la maxim că pierd acel ceva care mă face să mă simt bine. Mă enervează la maxim că îmi place. Că îmi creează această stare de confuzie, că mă forțează să pun o barieră de maturitate și responsabilitate, când ar fi atât de comod să te lași dus de val. În general este ușor să te bucuri de ceva atunci când nu îl întorci pe toate părțile și nu îl descoperi cu adevărat.
Sunt în avion și mă întorc acasă 🙂 unde sunt cunoscută cu adevărat. Și acceptată așa cum sunt. Tocmai am realizat asta și zâmbesc. Pentru că eu dețin controlul și mă descurc, cu oricine vrea să se bucure de viață cu mine.