Luca a participat la a 3-a nuntă din viața lui. De data asta ne-am cărat cu mai multe jucării. Lucru total inutil. O mingiuță și încă o jucărie au fost de fapt tot ce a avut nevoie. L-am împrietenit cu un alt băiețel aproape de vârsta lui.
Mirii au avut grijă să rezerve și un loc de joacă pentru copii, cu o prințesă pregătită de multe activități. Acolo era o fetiță mai mare, prietenoasă, căreia i-a plăcut de Luca, deci o ocupație în plus pentru el. 😀
Prin bagaj s-au mai regăsit două sticluțe cu apă și borcănașe cu mâncare, în caz că nu îi plăcea meniul, plus Protectis. Scutece, șervețele umede, bavețele de unică folosință de la Lidl, haine de schimb, inclusiv șosete. Și am învățat o chestie. Să nu îl îmbrac din prima cu cămașa. Sunt șanse mari să fie nevoie să îl schimb fix când ajung la eveniment. 😀
Am împrumutat chiar și un căruț, dar ghici ce. Copiii îi imită pe adulți. Luca nu ar fi vrut să stea în el, Luca vrea mai nou cu oamenii mari, la masă. Ca dovadă că eu și Emil am fost singurii invitați care la aperitiv folosiseră deja jumate din tacâmuri, plus lingurițe de bebe. Deci dacă un copil deja merge în picioare, este cam inutil căruciorul la nuntă. Mă gândeam că poate doarme în el, ca să stăm mai mult, dar nu știu dacă ar fi fost în regulă pentru Luca. Prea mult zgomot, prea multă agitație.
De obicei stăm la evenimente de genul ăsta până la nouă, timp în care Luca aleargă, dansează, se distrează. Apoi ne luăm la revedere și Luca adoarme de minune în mașină. Pa pa protest înainte de nani 😀