cand se colinda

Când se colindă?

Mi-s tare dragi copiii care colindă. Chiar şi aseară au venit doi puşti cu colindul. Nici nu i-am întrebat ce colindă, i-am refuzat rapid. Mi-a părut rău, că mă doare când sunt nesimţită cu cineva, dar na… Şi colindatul ăsta se face în anumite perioade, nu în orice zi din decembrie.

Când se colindă de Crăciun

Din câte ştiu eu, dar trebuie să mă verifici, pe 23-24 Decembrie încep colindele de Moş Ajun. Buun, dar ce le dai? Bani, nuci, covrigi, mere? Am ciudata senzaţie că atunci când le dau orice în afară de bani, risc să mi le şuteze în cap. Sau să îmi deseneze cu lichid pe uşă. Păi când eram eu mică, în alea 3 ocazii când mergeam la colindat înainte de Crăciun, luam plasa cu mine şi plecam. Mai vedeţi voi copii cu plase la colindat? Şi nici măcar nu înţeleg de când colindatul a devenit atât de comercial.
Dar mă risc – o să cumpăr fructe, covrigi, poate şi nişte punguţe drăguţe, cât mai eco.

Lucrurile se schimbă când vin cu Steaua. Acolo de când mă ştiu, ai mei au dat bani. Deci o să duc tradiţia din neamul meu mai departe.

Şi, bineînţeles, în noaptea de revelion, se merge cu sorcova. Atunci tot bani dau.

Tradiţii de colindat

Am observat că obiceiurile diferă de la o zonă la alta. La oraş, copiii merg la colindat înainte de 24 decembrie. La piaţa Rahova, vin în pâlcuri: copii drăgălaşi, majoritatea din medii dezavantajate, puţin bronzaţi, mereu cu plăsuţe. Când am stat pe Ştefan cel Mare, veneau în grupuri de maxim 3, doar unul sau doi aveau plăsuţe. Pe Moşilor nu prea veneau deloc; în schimb, pe Moşilor, vedeai bărbaţi în port popular, neînfricaţi şi nepăsători la trafic, pe linia de tramvai cu biciul 😀 Adică, să ieşi în izmene când e crăpet afară, când lumea este nervoasă şi apasă pedala (pe vremea aia parcă nu era gard la linia de tramvai)… este un gest de curaj. În Vitan nu vin prea mulţi. Poate pentru că blocul meu are două interfoane 😀 De unde rezultă că poate trebuia să îi las să cânte pe cei doi băieţi de aseară, ca apreciere a perseverenţei lor.

La ţară, mă rog, la bunica mea, lângă Piteşti, stai – nu stai la casa de la ţară ci la oraş, de colindeţe trebuie să fie cineva acasă, nene. Altfel, cică îţi mută poarta, sau ceva de genul ăsta. WTF!

În sfârşit, mi-ar plăcea să îl învăţ pe Luca treaba cu colindatul şi o să îl încurajez în sensul ăsta când va fi mai mare. Între timp, vă spun cu mândrie că la creşă a învăţat o strofă din Moş Crăciun cu plete dalbe. #mamămândrăfoc

0Shares

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge