ce vezi copile

La poveşti cu Marina Bliderişanu despre cărţi pentru copii şi educaţie

Ultima dată am stat la poveşti cu Marina în 2018. De atunci Loli şi Luca au crescut şi s-au dezvoltat enorm. Şi Marina a fost foarte ocupată! Voi strica surpriza -vă vom spune despre cel mai recent şi drag proiect al său: cărticica.

Cartea mea, da! S-a lăsat un pic aşteptată să vadă lumina tiparului. Să fie mai bine de un an jumătate de când am pus-o pe hârtie, adică scris documentul pe laptop. Am căutat un ilustrator cu care să lucrez şi am găsit un tânăr foarte talentat, sensibil care deşi nu are experienţă pe partea de părinţeală, a înţeles ce vreau să transmit şi a livrat o acuarelă minunată.
Cartea se adresează copiilor şi părinţilor. Este potrivită pentru momentele de conectare, linişte dintre copii şi părinţi. Rememorează etape ale creşterii copilului şi pornind de la carte fiecare poate personaliza povestea pentru copilul lui. Cartea are un text suport pentru părinţi şi o surpriză pentru cei mici.
Am avut dintotdeauna visul, chemarea asta că voi scrie o carte. Cartea mea din vis avea altă temă şi altfel o vedeam cu ani în urmă, poate va prinde contur, la un moment dat.
Acum am scris ceva ce am simţit că am nevoie să eliberez. Un album de amintiri care să mă ajute să pornesc povestea copilului. Când era Loli mică nu ne vorbeam prea mult. Bine, când era bebe, dormea în mare parte a timpului. Mă refer, la acele 3-4 luni de viaţă ale copilului, când nu făceam rezumatul, tot timpul la …”acum ne îmbrăcăm, apoi păpăm, apoi…” etc. Vorbeam, aveam şi momente când doar ne priveam, comunicam fără cuvinte, aveam impresia că ştie tot ce mi-aş fi dorit să îi spun. De aici am pornit, să pun în scris secvenţe pe care copiii nu şi le amintesc dar sunt parte din povestea lor. Şi pe care părinţii să le ajusteze cu realitatea lor. Este povestea care ne place tuturor – cum am fost eu când eram mic/când învăţam să recunosc sunete, să merg, să desenez. Povestea pe larg este aici. La final se găseşte book trailerul cărţii. Vă invit să o primiţi cu bucurie şi să vă fie de folos.

Îţi spun sincer că nu am stat pe gânduri şi am comandat-o de la editura Libris de aici. Cărţile astea de obicei se vând repede şi am vrut să mă asigur că prind un exemplar.

ce vezi copile

Educaţie, educaţie, educaţie. Asta este în mintea tuturor părinţilor. Înainte ne stresam cum se vor înţelege cu ceilalţi copii, cum se vor înţele cu educatorul sau învăţătorul, acum a apărut o nouă provocare: educaţia în vremuri cu COVID-19. Eu am noroc că îmi trimite creşa materiale educative. Primesc şi de la prieteni surse de inspiraţie. Dar mai este loc, aşa că am întrebat-o şi pe Marina de unde se inspiră ea:

Pfuu. A fost o perioadă grea adaptarea la grădiniţă, adaptarea la grădiniţa online şi mai grea. Lucrăm acasă pe ariile de dezvoltare care au nevoie de exerciţiu. Încercăm să ne adaptăm resurselor de acasă. Ideea este că noi făceam diverse activităti, jocuri prin care ţinteam (fără să se prindă mândra, de cele mai multe ori) exersarea de diverse abilităţi. Punem des în practică experimente despre care citim prin cărţi, avem rodajul făcut şi la capitolul proiecte DIY. Când am trecut la lecţii acasă, până ne-am găsit ritmul a durat ceva. Să înglobăm în activităţile noastre chestii de grădiniţă nu prea i-a plăcut fetei mele. Am încercat să dezvoltăm o nouă rutină, să construim un program care să ne asigure timp de lucru şi de joacă. Nu ne iese zilnic, lucrăm cum ne vine în fiecare zi.
Nu m-am gândit la ziua când se va reîntoarce la grădiniţă. Este o perioadă pe care o vom trăi, nu planific nimic deocamdată. Acum urmează vacanţa de vară, am ieşit din izolare, luăm lucrurile pas cu pas.

Eu aştept cu emoţii trecerea lui Luca de la creşă la grădiniţă. Ce să zic, Doamne ajută! Mă gândesc să îi ridic statuie din plastilină doamnei bucătărese. Frate, Luca avea la creşă 5 mese. La ultima avea biscuiţi de casă, iaurt, papanaşi (!), pizza, ce-ţi trece prin minte, Luca avea. Eu nu ştiu cum să o mai scot la capăt cu micul meu mâncău. Sunt încântată că mănâncă, nu îl las să facă fiţe, dar na, întrebarea rămâne: Alte mămici ce le dau puilor papa bun? Marina a fost drăguţă şi mi-a povestit experienţa ei:

Vai, ăsta e subiectul la care nu sunt un bun client. Fata mea nu e mâncăcioasă. Masa nu e momentul ei preferat. Se lasă cu multe mofturi şi cu “nu poţi” – nu pot ţine lingura, nu pot înghite. Tragem aer în piept, şi începem – o lingură pentru mama, una pentru tata, enumerăm neamurile etc.

Noi mâncăm ce gătim, în pandemie chiar am încercat să limităm cumpărăturile aiurea. Nu a ieşit tot timpul, dar am încercat să consumăm ce avem prin congelator şi dulapuri, înainte să facem stoc de rezerve etc. Asta în condiţiile isteriei de la început de pandemie. Prima luna de izolare ne-am organizat aşa bine, că aveam meal plan şi ce să vezi – noi, părinţii, am slăbit frumos, copilul a fost îndopat mai bine, stând acasă. În a doua lună de pandemie am început să simţim stresul izolării şi am păstrat meal plan-ul, dar am pierdut un pic din vedere organizarea, am mâncat mai mult şi ne-am îngrăşat. Aşadar, suntem iar la capitolul să ne organizăm ca rutine, calorii etc.
Legat de dulciuri, Loli a descoperit nişte chestii care nu sunt sugar free, dar în mare parte cooperează când i se explică de ce nu cumpărăm sau nu e bine să le mănânce. Noi nu suntem părinţii cu ciocolată între haine. Pe noi snack-urile sărate, picante, care sunt un fel de confort food, ne chinuie. Şi de obicei Loli nu e prezenţă când le rumegăm.
Ca desert sau gustare în ultima vreme am făcut clătite. Maxim 5. Loli le preferă proaspete. Facem şi gogoşi – foarte rar! Am făcut de Paşti pască şi cozonac pentru prima dată şi au ieşit bune tare. A mâncat şi mândra cu poftă. Îngheţată o preparăm în casă, avem testate reţete cu iaurt şi lapte de cocos.

Eu încerc să respect programul de la creşă. Mic-dejun, apoi fructe pe la 10-11, fel de mâncare principal 90% supă/ciorbă la 12, felul 2 la 15.00, desert la 17.30-18, cina în jur de 20. Nu îi place un fel de mâncare? Încerc să îl fentez cu pâine, pufuleţi, brânză sau pasat. Tot nu vrea? Hai pa, la revedere. Aşteaptă următorul fel, când o veni.

Fiecare mamă are povestea ei cu educaţia şi papa. Am observat că oricum copiii se comportă diferit cu fiecare părinte în parte, cu fiecare bunic în parte, când e în colectivitate, etc. Sunt nişte şmecheri.

Ai dat comandă de carte? Să nu uiţi s-o iei în considerare. Merită. Pup. Pa. Pe curând.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge