Încep prin a-ţi spune că am mai scris pe tema asta, articol dedicat pentru diversificare şi copiii puţin mai mari. Eu nu prea i-am permis lui Luca să facă fiţe. Doar tu ştii dacă al tău copil face fiţe sau are o problemă medicală, de asta se ţine pediatrul aproape în primii ani, ca să cunoaşteţi sensibilităţile copilului. Mofturita cronică şi fiţoşenia contagioasă nu se pune. Şi îţi spun din start că metodele mele nu cred că sunt recomandate de pediatri, dar ştii ceva? Am încetat demult să fiu mama perfectă. Şi scriu articolul ăsta doar pentru că draga mea Mara a zis că ar trebui. Între mine şi Luca (acum la 3 ani jumate) vreau doar să fie… pace-n lume 😀 Aşa că o să continui jocurile astea atât cât acceptă el.
Luca nu are voie cu desene când mănâncă şi am scăpat de jucării (care sunt în toată casa, dar nu în bucătărie) cu poveşti. Chiar şi bunica-sa prin Whatsapp video îi spune poveşti.
Trecem peste legile pediatrilor de părinţi perfecţi de genul „dacă te vede pe tine că mănânci, mănâncă şi el”. Da, cum să nu. Şi marmota învelea ciocolata-n staniol. Eu mănânc şi el face orice altceva. Ştii ce? Poate trebuie să bag la spălat sau să gătesc pentru mâine sau orice altceva, că sunt pe grabă şi nu pot mânca mereu când mănâncă el. Ca să nu mai spun că are vreo 5-6 mese pe zi.
Deci… secretul stă în poveşti. Poveşti cu locuri, personaje şi acţiuni familiare copilului. Mereu îl ţii în suspans şi îl condiţionezi să bage papa în guriţă ca să continui povestea.
De exemplu:
Copilul nu mănâncă carne
A fost odată [personajul lui preferat, animăluţ, jucărie, maşinuţă, păpuşică, băieţel, fetiţă, etc] care se plimba [printr-un loc ştiut de copil]. Dintr-o dată, a auzit un zgomot! Ce crezi că era?
[copilul e atent, poate chiar dă un răspuns; tu accepţi parţial răspunsul şi îi spui că vei continua povestea doar dacă ia o gură de papa. Dacă copilul refuză, tu insişti după cum urmează]
Nu o să-ţi vină să crezi ce a făcut, aşa ceva nu a mai auzit nimeni. Lasă, lasă, dacă nu vrei, nu mai mănânci, lasă, nu are nimic, o să îi spun povestea doar lui [X cunoştinţă de-a lui, tata, bunic, prieten, etc. Dacă nu cooperează, nu insist. Pace, pa, mănânci data viitoare. În schimb dacă ia o lingură de mâncare, atunci continui]
Era stămăcelul lui care îi cerea papa. Şi făcea ghiorţ ghiorţ ghiorţ [şi te maimuţăreşti un strop]. Degeaba primea pâinică, legume sau orez. El ce crezi că voia? Bagă papa în gură îţi spun! […] Voia cărniţă. Pentru că îi dădea putere şi putea să [activitatea preferată a copilului]. Şi cine crezi că a venit să îi ia cărniţa pentru că era bună bună de tot şi voia să mănânce?
Etc etc. până mănâncă aproape tot. O să îţi spună copilul stop.
Copilul nu mănâncă nimic şi deloc
Măăăă, să fie. Cum vine asta? Poveşti cu toate ingredientele!
Copilul nu mănâncă fructe
Exemplu de poveste
A fost odată un măr, care trăia în frigider, alături de fraţii lui merişorii şi verişoarele lui bananele. Într-o zi, un măr cu multe feliuţe, ca al tău din farfurie, s-a ridicat în codiţă şi ce crezi că a zis?! […papă]
Eu nu mai pot! Stau de prea mult închis aici, vreau afară! Şi a început să bată în uşa de la frigider. Când a auzit mama bătăile, s-a dus la frigider şi când a deschis uşa, ce crezi că a făcut mărul? […papă] etc.etc.
Ei bine, sper că ai prins ideea.
Le-am încercat pe toate.
Uite mânânc şi eu.
Hai că ne grăbim să…
Hai să facem papa împreună. Şi chiar facem. Dar la final tot nu are stare să mănânce tot. Aşa că, până găsesc o metodă mai bună şi am mai mult timp, spun poveşti.
E uşor să inventezi. Odată era al meu cu încă doi copii şi unul dintre ei nu păpa cartofi şi ardei. Păi nu am spus eu o poveste cu un cartof magic căruia i-au crescut năsuc, urechi, ochişori, mânuţe şi picioruşe pentru că a stat prea mult în ladă? Şi cum a evadat şi s-a întâlnit cu prietenul lui ardeiul în grădină? Şi etc. etc. până a terminat jumătate de castronel, inclusiv ingredientele pe care iniţial nu le voia?
Dacă nu ştii, scrie-mi şi îţi fac o poveste personalizată pentru copilul tău, de test. Mult succes şi nu uita să vă distraţi împreună!
One thought to “Copilul nu mănâncă? Mofturi sau lucruri serioase?”