Ţin minte, cu amuzament acum, cum încă dinainte de a naşte am spus că îi voi implica pe toţi creşterea copilului meu, cum eu şi Emil vom face 50-50, cum îmi voi cere „raţia” de timp liber. Mi-a fost teamă că nimeni nu poate face o treabă la fel de bună ca mine? Clar da! Dar nu este ca şi cum eu aş fi făcut cea mai bună treabă din lume. Cei neştiutori învăţă de la mine, cei care au crescut deja copii trebuie doar să îşi reamintească varianta lor de creştere a copiilor şi să reînvăţăm împreună totul. Lucrurile nu fost chiar uşoare, normal că au apărut şi certuri. Şi toate astea m-au pus pe gânduri şi am avut nevoie de răspunsuri. Mi-a povestit Mirabela Cucu, psihoterapeut, despre importanţa familiei (extinse) în viaţa copiilor.
Eu am crescut cu părinţii şi bunicii. Vară de vară eram la ţară cu bunicii, unde ne „strângeam” mai mulţi: veri, mătuşi, unchi. Ne vizitam rudele din altă zonă a ţării, ne jucam cu verii, îmi amintesc cu drag de perioada aia. Duminică de duminică eram toţi la masă. Acum nu mai este aşa, dar recunosc că nici nu am depus mare efort în direcţia aia. Bine, până am realizat şi prioritizat dorinţa de a reconsolida toate relaţiile oarecum pierdute, a apărut pandemia. Ştii cum este, nu apreciezi ce ai avut până nu pierzi – mă rog, nu este corect să generalizez, dar aşa este la mine. Mirabela mi-a explicat foarte frumos:
De ce sunt importante familiile în viaţa fiecăruia dintre noi, dar mai ales în viaţa copiilor noştri?
Oamenii au nevoie de familiile lor, la fel cum albinele au nevoie de roi.
Mâncăm împreună, ca o familie, mult mai rar; ne uităm împreună la televizor tot mai rar; mergem împreună în parc tot mai rar şi tot aşa. Orice formă de apropiere ca familie a devenit rară în ultimii ani.
Dacă suntem foarte ocupaţi sau indisponibili, fie din cauza tensiunilor din cuplu, fie din cauza divorţului, fie din cauza programului supraaglomerat etc, este foarte util să facem tot posibilul să implicăm şi alţi adulţi în creşterea copiilor: bunici, mătuşi, unchi, naşi, prieteni etc. În loc să ne folosim de lumea virtuală (calculator, telefon, tabletă etc) şi să ne lăsăm copiii copleşiţi în această lume sau să ne folosim de prietenii copiilor pentru a scăpa de o parte din îndatoririle părinteşti, este mult mai folositor să apelăm la rude şi la prietenii noştri astfel încât să putem crea o plasă de siguranţă pentru ataşamentul copiilor.
S-au pierdut obiceiurile şi tradiţiile culturale care aveau rolul de a aduna familia extinsă. Rolul acestora era de a evita apariţia golurilor de ataşament.
Multe familii s-au îndepărtat de familia extinsă, iar copiii lor pot pierde şansa unui ataşament sigur, care pe viitor poate conduce la diverse tulburări psihice (anxietate, depresie, stres etc). Mulţi pacienţi povestesc cu drag în cabinet, despre zilele în care bunicii îi luau de la gradiniţă sau de la şcoală şi cât de bucuroşi erau să meargă la ei când părinţii aceau perioade mai grele. Nu mai spun despre bucuria copiilor de a-şi petrece vacanţa la bunici.
Unii părinţi nu au relaţii foarte apropiate cu bunicii şi îşi îndepărtează copiii de aceştia având teama că îi pot influenţa negativ. Contactele cu bunicii sau cu familia extinsă nu vor îndepărta copilul de părinţi, dacă ataşamentul creat de-a lungul timpului cu acesta este unul de calitate.
Vă încurajez să petreceţi timp împreună, în grupuri cuprinzând mai multe generaţii. În acest mod copilul vostru va creşte cu sentimentil de apartenenţă la familie, va crea ataşamente sigure şi sănătoase, va putea să se dezvolte armonios în relaţie cu ceilalţi copii, dar mai ales în relaţie cu el.
Mă cert cu Emil şi ceilalţi ai mei? Da! 😀 Să fim serioşi, neamul Băranilor este exploziv (dar, personal, lucrez la asta, să fie pace-n lume).
Avem concepţii diferite? Normal, avem experienţe de viaţă diferite şi aici nu mă refer doar de la o generaţie la alta. Am păreri diferite şi cu o altă persoană de vârsta mea, asta nu înseamnă că unul dintre noi greşeşte. Mirabela mi-a povestit cum stă treaba cu certurile:
Efectele certurilor din cuplu sau divorţul asupra copiilor noştri
Când discutăm despre certuri în cuplu sau chiar divorţ, încercaţi să nu vă criticaţi partenerul/partenera de faţă cu copilul. Ataşamentul lui va fi puternic zdruncinat. Pentru a fi în prezenţa unuia dintre părinţi, va fi nevoit să fie în absenţa celuilalt părinte (mai ales în cazul divorţurilor).
Pentru a nu afecta acest ataşament, încercaţi să evidenţiaţi trăsăturile pozitive ale partenerului sau fostului partener („Ce bine găteşte mami”, „Ce amuzant este tata” etc), împărtăşiţile amintirile şi încurajaţi-I să petreacă timp cu cel care lipseşte din viaţa lui pentru un timp mai scurt sau poate chiar pentru totdeauna.
Chiar dacă o familie alege să se separe, ei rămân mama şi tatăl acelui copil.
Înstrăinarea copilului de unul dintre părinţi, în special de cel care pleacă de acasă, reprezintă un factor de risc foarte mare pe termen lung în dezvoltarea acestuia. Uneori ne pedepsim partenerul plecat prin faptul că îi îngrădim accesul la copil, dar de fapt, atunci este pedepsit propriul copil.
Dacă vrei să vorbeşti mai mult pe acest subiect, Mirabela Cucu te poate ajuta. Contacteaz-o pe Facebook sau pe e-mail la psihoterapeutmirabelacucu@yahoo.com.
Problemele de zi cu zi ne fac să ne îndepărtăm de prieteni şi familie. Îmi aduc aminte, după prima şedintă de terapie, primul exerciţiu primit a fost să reiau legătura cu oricine îmi făcea plăcere. Primul gând a fost „cum să sun/dau mesaj tam-nesam, după atâta timp?”. Dar am făcut-o. Şi acum mă bucur foarte tare. Îţi recomand să ai curaj să o faci şi tu. Nu suntem făcuţi să fim singuri.
Familia extinsă (mai ales dacă nu este a ta) vine cu bune și cu rele la pachet. De cativa ani, am învătat să ma detașez și să preiau doar părțile bune. Copiii se simt bine să interacționeze și cu alți adulți.
Draga Carmen,
Nu stiu cum este la altii, dar la mine este ca la tine. Si fac pariu ca sotul meu zice la fel de neamurile mele :)))
Sunt sigura ca astia mici ai nostri isi vor aduce aminte cu drag de toti din jurul lor, peste ani si ani. Pentru ca sunt bine intentionati, vor sa le faca pe plac copiilor, ce cred ei ca este mai bine pentru cei mici.