jocuri copii 0 1 2 3 4 5 6 ani

La poveşti cu Mirabela Cucu despre jucării potrivite pentru copii, în funcţie de vârstă

Am tot citit cărţi de parenting, dar nimic nu se compară cu sfatul unui expert. Şi în cine să am încredere, dacă nu în Mirabela Cucu, psihoterapeut? Mirabela mi-a povestit anterior despre despre rolul familiei (extinse) în viaţa copiilor, iar acum despre tipuri de jucării pentru copii, în funcţie de vârstă.

Jucării potrivite pentru bebeluşi şi copii de până la 2 ani

Jucăriile nepotrivite vârstei copiilor le pot afecta dezvoltarea. Ce înseamnă asta? Explică Mirabela:

Jucăriile cu lumini şi sunete puternice nu sunt recomandate copiilor până la vârsta de 2 ani. Dacă luminile sau sunetele pot fi ajustate, acestea se recomandă în dezvoltarea motricităţii (de ex. Covoraşele interactive muzicale pentru 0-12 luni).

Jocul este un element esenţial al dezvoltării. Acesta reprezintă, în perioada preşcolară, principalul mijloc de dezvoltare pe plan cognitiv, fizic, social, emoţional şi lingvistic.

La vârste fragede, limita de 50 de decibeli nu se recomandă a fi depăşită, auzul celor mici fiind foarte sensibil.

Jocuri potrivite pentru copiii de 3 ani

Jocurile pentru dezvoltarea limbajului se pot desfăşura cu copiii începând cu vârsta de 3 ani, când încep să pronunţe din ce în ce mai bine cuvintele.

Jocuri potrivite pentru copii de 4-5 ani

Începând cu vârsta de 4 – 5 ani, copiii devin  interesaţi de obiecte şi de însuşirile lor. La această vârstă, cele mai potrivite sunt jocurile pentru dezvoltarea simţurilor. Ex. de jocuri: „Spune ce culoare are? Spune ce gust are? Spune cu cine seamăn? Etc.

Jocuri potrivite pentru copii de 5-6 ani

Jocuri pentru cunoaşterea mediului înconjurător îi ajută să îşi dezvolte cunoştinţele despre natură. Includerea copiilor în diferite cluburi de acest gen îi ajută să îşi dezvolte aceste abilităţi (Cluburile de Cercetaşi sunt excelente pentru copiii care împlinesc vârsta de 5-6 ani).

Jocurile pe calculator, cât de potrivite sunt?

Jocul pe calculator presupune ceva mai multă mişcare decât privitul la televizor, însă grupe importante de muşchi nu sunt puse deloc în mişcare, în timp ce altele sunt prea intens activate. Apar probleme ale coloanei, dureri de ceafă, de spate, probleme oculare. De aceea, când laşi copilul să se joace pe calculator, să vizioneze filme pentru vârsta lui, să joace diferite jocuri educative (aici nu ma refer la cele agresive în care trebuie să omoare pe cineva sau să scape cu viaţă din acel joc), este bine să-i stabileşti un timp anume, să-i dai chiar repere orare: Te joci 20 minute, apoi facem temele. Cât pregătesc masa poţi să joci jocul tău la calculator.

Aici mă simt şi eu cu musca pe căciulă, pe cuvânt. Ar trebui să îmi pun limită la statul pe Facebook (bine că nu am Instagram! Încă…).

Jucăriile sub formă de armă, jocurile de tip shooter (pe consolă), etc. cât de potrivite sunt?

Inutil să îţi spun că Luca are deja primele jucării sub formă de puşcă. Primite cadou, desigur. Eu nu aş cumpăra aşa ceva. Totuşi, sunt potrivite sau nu? Mirabela explică:

Jucăriile sub formă de armă vor fi adesea dorite de copiii noştri, mai ales dacă aceştia sunt băieţi. Aceste jucării-armă pot influenţa comportamentul şi dezvoltarea cognitiv-comportamentală a acestora. Copilul devine obişnuit cu starea de violenţă (chiar dacă acasă nu vede şi nu aude astfel de comportamente) pentru că vede astfel de situaţii la desenele animate, în filme sau la emisiuni.

Instrumentele create (jucăriile pentru copii) în aceasta eră a supradezvoltării şi a supradigitalizării încep să modifice şi uneori să altereze felul în care societatea va funcţiona ceva mai tarziu, prin prisma comportamentelor deviante dezvoltate.

Este foarte important să discutăm cu copiii şi să le explicăm diferenţa dintre o armă adevărată şi una de jucărie, precum şi consecinţele utilizării acestora. La fel de important este să vezi ce părere are el despre acest subiect şi cât de mult înţelege din gravitatea utilizării excesive a unor astfel de jucării.

Dacă joaca cu armele nu este singura lor preocupare sau jocul preponderent utilizat, este ok să ne şi relaxăm şi să nu dramatizăm, căci ei se vor simţi „răi” dacă îşi doresc să se joace şi ei astfel de jocuri, dar noi părinţii nu îi lăsăm de teama că vor deveni agresivi. Vor ajunge să creadă faptul că ceea ce gândesc şi îşi doresc ei este nepotrivit.

Concluzia ar fi că atunci când există un echilibru, nu are rost să avem motive de îngrijorare. Este complicat să interzicem total baieţilor să se joace cu arme, maşini de război sau săbii, atât timp cât ei îşi descoperă partea „bărbătească” din ei.

Ştiu că unele jocuri/jucării au devenit deja instigante, dar atât timp cât ataşamentul copilului este unul sigur nu există un pericol real, există un pericol imaginar al părintelui care consideră că îşi poate proteja copilul 100% de influenţele negative din exterior.

Da, ştiu că nu pot să ţin copilul într-o bulă de siguranţă, dar sunt stresa(n)tă din naştere, nu aş fi eu dacă nu m-aş îngrijora de ceva, cum ar fi să nu devină agresiv (verbal, fizic, etc) sau dimpotrivă – să nu se lase abuzat de alţi copii. În sfârşit, cum nu pot controla în totalitate ce cadouri primeşte Luca, pot doar să mă interesez ce pot face atunci când primeşte cadouri nepotrivite de la alte persoane. Şi aici mă învaţă tot Mirabela:

Este foarte important cum gestionăm cadourile nepotrivite pe care copiii le primesc în dar de la alte persone. Există mai multe modalităţi de a preveni aceste evenimente neplăcute:

Înainte de o posibilă întâlnire la care ştim că există posibilitatea ca cel mic să primească nişte cadouri, încercaţi să discutaţi cu cei în cauză şi să le expuneţi că este important ce fel de jucării foloseşte copilul şi cele pe care voi le agreaţi. O comunicare asertivă vă poate ajuta să treceţi peste mici momente incomodante de-o parte şi de cealaltă. Încurajaţi musafirii să aducă fructe, un borcan cu gem, o limonadă făcută în casă etc. astfel încât să se poată bucura şi ei până la urmă de bucuria de a dărui ceva copilului vostru.

Dacă organizaţi o petrecere aniversară pentru cel mic, faceţi o listă de cadouri dorite pe care să o împărtăşiţi şi le explicaţi musafirilor că ar fi păcat să se dubleze cadourile sau să fie foarte asemănătoare sau copilul să nu le folosească. În acest mod evitaţi să primească acele cadouri nedorite. J

Dacă se mai întâmplă să primească şi jucării pe care nu le agreaţi şi nu sunteţi de acord, nu vă speriaţi, nu este un capăt de ţară. O jucărie nu îi poate schimba complet comportamentul, dar mai multe cu siguranţă. J Important este să descoperiţi de fiecare dată alternative noi la jucăriile care consideraţi că nu le fac bine.

Daaa, minunat… Dar când sunt adulţi extrem de binevoitori care oferă jucării nepotrivite de fiecare dată când îl văd pe Luca, atunci îmi este greu să îl atrag cu un puzzle, o carte, un joc educativ. Şi atunci ce fac? Şi aici intervine Mirabela:

Nu este uşor să înlocuieşti jucăriile de care a devenit dependent copilul şi care nu îl ajută să se dezvolte armonios, dar atât timp cât părintele se va alătura în jocul copilului, acesta îl va putea ajuta sa încerce şi alte jocuri.

Jocul de construcţie este de asemenea preferat de copii. Implicaţi-vă alături de ei şi ajutaţi-i să construiască ceea ce îşi imaginează ei. Veţi observa că sunt extrem de încantaţi de timpul petrecut împreună cu voi şi vor veni adesea să vă „invite” la joacă.

Jocul de mişcare este o activitate obişnuită pentru orice copil. Încurajaţi-l să iasă cât mai mult în aer liber. Fiecare joc în aer liber îl va ajuta să-şi dezvolte diferite calităţi şi comportamente (săritul corzii, de exemplu, îl ajută să-şi îmbunătăţească capacitatea de coordonare a mişcărilor).

Era o vreme când lui Luca îi plăceau puzzle-urile. Şi apoi atracţia a dispărut. Am început să fac şi eu puzzle-uri de 1000 de piese, să îi aduc aminte ce interesant este. Nope, nu încă, nu şi-a amintit. Dar da, încerc abordarea asta, să mă alătur jocului lui, apoi să îl „invit” să se alăture unui joc ales de mine. Cred că este important şi timingul. Educaţia asta nu se face după grădiniţă, se face când copilul este odihnit.

Pe final, las recomandările Mirabelei:

Recomand adesea activităţi recreative desfăşurate în aer liber

• Activităţi practic-gospodăreşti în grădină ca plantarea unor flori/legume, îngrijirea lor

• Plimbări în parc, jocuri în nisip, la leagăne

• Vizite la expoziţii, muzee, Grădina Botanică, Grădina Zoologică

• Vizionări de spectacole de teatru pentru copii

• Observări spontane în natură (plante, mici vieţuitoare, insecte etc)

 • Diferite sporturi împreună cu adultul: role, biciclete, volei, fotbal, patinat, ski etc.

Ce trebuie să faci pentru a preîntâmpina accidentele sau plictiseala:

Citiţi cu atenţie toate etichetele privind siguranţa jucăriilor şi instrucţiunile de folosire, dacă este posibil, împreună cu copilul, atunci când cumpără jucării noi.

Nu lăsaţi copiii să se joace cu jucării prea zgomotoase care îi pot afecta auzul.

Verificaţi din când în când jucăriile şi, dacă jucăria nu mai este adecvată pentru copii, reparaţi-o sau aruncaţi-o.

O dată la câteva zile, schimbaţi jucăriile între ele. Dacă are multe, sigur nu se poate juca cu toate în fiecare zi (cu unele nu se mai joacă săptămâni şi luni de zile), ci ajunge să se plictisească de ele şi să vrea mereu altele.

Nu lăsaţi la îndemâna copiilor mici jucării ce ar putea fi periculoase, cum sunt cele ce presupun trasul la ţintă, unelte cu margini ascuţite sau jucării electrice. Acestea sunt indicate copiilor mai mari şi numai sub supravegherea unui adult.

Aveţi grijă să nu lăsaţi la îndemâna copiilor jucării cu componente mici care pot fi înghiţite sau introduse în nas, ureche.

Un lucru este sigur: vreau ca Luca să se bucure de toate şi ca adult să nu spună… vreau 1000 de da pentru fiecare nu.

Vreau un copil echilibrat – pentru binele lui. Nu mă deranjează cadourile inutile, de fapt îmi plac. Le găsesc eu utilitate. Dar toate ca toate până la fiul meu. Avem acces la surse de informare – GRATUITĂ. Mi-aş dori din tot sufletul ca adulţii să se alieze în efortul părinţilor de a-şi educa odraslele, nu să se simtă datori să „răsfeţe” copiii, pentru că părinţii par prea riguroşi. Doar par. Atât spun. Refuz să cred că există părinţi întregi la cap care să nu îşi iubească copiii şi să nu depună efort în educaţia copiilor. Părinţii au nevoie de aliaţi, nu de provocări.

Din fericire Mirabela Cucu este alături de părinţi şi poate fi contactată aici pentru consiliere în acest sens.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge