Din categoria scurte şi mărunte, am fost de 2 ori anul ăsta în vacanţă la mare, în România. Şi m-am bucurat extrem de fiecare dată. A fost frumos, fără all inclusive, fără lux. A fost decent, chiar şi în septembrie. Şi ne-am bucurat maxim.
Mi-a fost dor de porumbul fiert sau copt. De hamsiile cu usturoi, care merg mână-n mână cu o bere. Luca e înnebunit după tiribombe. De bazarul cu de toate, în care merită să intri o dată.
Sunt oameni ospitalieri şi la mare. Luca a primit gogoaşă de la un turc din Constanţa, just like that, deşi voiam doar limonadă. Vecinica a primit o jucărie „pe datorie” doar pentru că este o scumpete de fată.
La cazare dădea şezlonguri moca. Şi colac. Şi reducere ca de la un gălăţean la alt gălăţean 😀
Nenea care închiria şezlonguri a zis că a renunţat la jumate din zonă pentru cei cu cearşafuri, să se bucure de umbreluţe. Tot el ne-a lăsat la terasa lui să bem berea lui şi să mâncăm hamsie cumpărată din altă parte.
Pe lângă toate astea, mi-a fost dor şi să beau o bere pe plajă, în linişte, noaptea, doar cu Emil, nişte caracatiţă şi hamsii, pe un şezlong, să privim la stele şi la valuri.
Cum să zic, nu e lux la noi în Românica, dar găseşti şi locuri fără fiţe, decente, pentru o vacanţă pusă pe nepusă masă. Cu oameni drăguţi şi ospitalieri.
Ah, şi gogoşile. Uitasem de ele. Casoleta cu mini-gogoşi. Yum.
Ok, recunosc, pentru vacanţa aia mare, unde vrei răsfăţ, mergi în afară: bulgari, greci, turci. Dar pentru o vacanţă inopinată, cu copii, ceva să te mai scape de stresul de zi cu zi şi să îţi aducă aminte de plăcerile copilăriei, e ok şi în România.