Ţi-am povestit vreodată cum era să mor de sete în vârf de munte? Ei, poate exagerez puţin, dar sunt adevărate peripeţiile şi teama resimţită atunci. Cred că am rămas marcată pe viaţă, de atunci mereu am o sticlă de apă în maşină, în geantă, oriune merg.
S-a întâmplat acum mulţi ani, peste zece, înainte să mă căsătoresc. Eram o gaşcă de patru tineri adulţi, în munţii Piatra Craiului. Am luat două sticle de 2L de apă Borsec şi am urcat de la cabana Curmătura până pe creste. În Piatra Craiului nu prea ai de unde să bei apă, dacă nu iei la pachet. Şi inconştienţii de noi am luat 4 L de apă, pentru 4 adulţi care depuneau efort, vara, urcând pe munte. În condiţiile în care un singur om ar trebui să bea 2L de apă pe zi. Până am ajuns pe creste, mai aveam doar 1 litru de apă pentru toată lumea.
Moment în care au început discuţiile despre raţionalizarea apei. Eu, care nu făcusem aşa ceva în viaţa mea. De mică am fost învăţată cu două tipuri de apă în casă, după placul fiecăruia: plată sau minerală. Mereu am avut apă la discreţie. Îmi aduc aminte că am avut o problemă de sănătate când eram mică şi doctora ne-a spus atunci să nu mai bem apă de la robinet. Imaginează-ţi că, după teama că nu voi reuşi să ajung la cabana Curmătura fără să leşin de sete, am avut un alt şoc când am ajuns acolo: apa de izvor curgea dintr-un fel de troacă de unde mai luau apă şi oamenii şi câinele şi eventual vreo vacă, că parcă venise şi una de-asta cam în acelaşi timp cu noi. Apreciez locurile pitoreşti atunci când am la mine tot ce îmi trebuie; doar în aceste cazuri. Şi apa este ceva indispensabil, deci nu am apreciat prea mult peisajul în acel moment. Eu, fiţoşica de pe lume, am jurat atunci să am mereu o sticlă de apă la mine. Evident că am băut după ce a plecat vaca de frică să nu ma ia în coarne; am băut apă fără să mai ţin cont de nimic. Şi evident că au mai fost mici excepţii în existenţa mea când nu am avut apă pentru maxim o oră, când am tras pe dreapta maşina şi am cumpărat rapid o sticlă de Borsec, pentru că este o apă de calitate.
De ce prefer apa Borsec
În primul rând, o apă de calitate este o apă de izvor îmbuteliată folosindu-se sisteme de ultimă generaţie. Pentru că nu este suficient să ai un produs natural, este foarte important cum îl păstrezi, cum îl vinzi şi în ce ambalaj. Pentru mine este important ca acest produs să fie şi românesc. De-asta apreciez apa Borsec. Vorbesc aici despre un brand 100% românesc cu istorie: Borsec, 215 de tradiţie şi prestigiu. Deci de 215 ani oferă sănătate şi puritate; apa obţinută din izvoarele Borsesc este considerată Regina Apelor Minerale. Normal că mi-a câştigat încrederea şi cumpăr Borsec.
Pe lângă faptul că are o istorie şi calitatea îi este recunoscută la nivel internaţional (este o întreagă listă aici), îmi place acea protecţie de pe capac. Ştiu sigur că atunci când o iau din magazin, nimeni nu i-a desfăcut capacul. Apoi, îmi mai place pentru că, după ce beau, nu rămân cu gust de săruri sau cu gust dulceag – nu pot să sufăr apele plate cu diverse arome. Deci apa pe care o consum trebuie să aibă un conţinut echilibrat de minerale. Faptul că are şi proprietăţi curative dovedite, este pur şi simplu cireaşa de pe tort: ajută în tratarea sau prevenirea unor boli precum diabetul, boli cardiovasculare, afecţiuni inflamatorii (studiile sunt prezentate pe site-u brandului, la linkul de mai sus).
Alte întrebuinţări ale sticlelor de apă Borsec
Folosesc apa minerală Borsec în diverse reţete.
Folosesc sticlele de apă Borsec la 0,5L pe post de greutăţi când fac sport acasă.
La ţară tai sticlele de 2L de apă Borsec pentru a proteja iarna anumite flori (de ex. trandafirii).
Din capacele sticlelor Borsec am făcut mai demult un covoraş – de fapt tata, dar fiind parte din familie, pot considera că am fost implicată şi eu.
Am câteva sticle de 2L de Borsec în care păstrez apă de la robinet pentru flori, peşti sau în cazul în care se sparge vreo ţeavă şi mi se opreşte apa.
Fiind fan Borsec, normal că îi urmăresc şi pagina de Facebook. Aflu tot felul de lucruri interesante – habar nu aveam că există Ziua Murăturilor!
În concluzie, de ani de zile, de la mic la mare, bem Borsec. Şi dacă stau să mă gândesc, într-o gramadă de momente faine şi poveşti de neuitat, a fost implicată şi-o sticlă de Borsec.