refugiati ucraineni in romania

La poveşti cu Roxana Ionescu despre ajutor pentru copiii ucraineni refugiaţi în România

Am povestit deja despre ONG-uri acreditate care ajută refugiaţi ucraineni în România şi cum să gestionăm noi situaţia din Ucraina. Acum trebuie să ne gândim că o parte importantă dintre ucrainenii ajunşi în ţara noastră vor rămâne aici o perioadă. Şi vor avea nevoie de acces la sistemul medical. Iar micuţii lor, copiii ucraineni refugiaţi în România, vor avea nevoie să-şi continue educaţia. M-am bucurat foarte tare când doamna directoare de la grădiniţa lui Luca a acceptat să povestim pe acest subiect. Mai întâi, o las să se prezinte:

Bună,

Numele meu este Roxana-Georgeta Ionescu, sunt fondatoarea a două instituţii private, Creşa Micii Poznaşi – o instituţie pentru creşterea şi îngrijirea copiilor deschisă acum 11 ani şi Grădiniţa Micii Poznaşi – o instituţie de învăţământ înfiinţată acum aproape 9 ani. Vechimea celor două instituţii, dar şi imaginea creată de-a lungul timpului, pe lângă dorinţa noastră continuă de a evolua, de a fi din ce în ce mai buni, ne obligă. Ne obligă la păstrarea unui standard, încercarea de a ridica acest standard, de a face parte din acele instituţii căutate şi dorite de către părinţi, dovada acestui fapt fiind aceea că la grădiniţă, în cei 9 ani, nu am avut mai mult de 10 locuri disponbile pentru copiii ce vin din afara instituţiei, prioritate având copiii care frecventează Creşa Micii Poznasi. La creşă, locurile eliberate sunt în mare parte cele datorate creşterii copiilor şi mutarea lor de la o grupă la alta, sau de la creşă la gradiniţă.

Nici nu a trecut pandemia, că a venit războiul de la graniţă. Cum ajutăm?

Recent, m-am bucurat să aflu că a strâns donaţii pentru refugiaţii ucraineni din România, a fost prima acţiune de suport la care am participat. Mai mult, este pe lista instituţiilor private care oferă ajutor copiilor ucraineni:

Din păcate, vremurile pe care le trăim de câţiva ani sunt foarte grele pentru fiecare dintre noi. Am început cu pandemia, care a dat peste cap vieţile tuturor atât din punct de vedere al dezvoltării profesionale, financiare dar şi emoţionale.

Constatăm de câteva zile că se poate şi mai rău decât ceea ce am trăit în pandemie, unde puteam influenţa prin protejarea noastră şi a celor din jur, stând în casă şi păstrând distanţarea. Ceea ce trăiesc în aceste zile oamenii din Ucraina, din păcate, nu poate  fi influenţat, nu au nicio putere în a se proteja pe ei şi copiii lor, singura variantă pentru mulţi dintre ei este „fuga”.

Unde să fugă? Cum să fugă? Ce vor face? Cum vor trăi?

Acestea sunt unele dintre întrebările pe care aceşti oameni şi le pun zilnic. Nimeni nu îşi doreşte să treacă prin ce trec ei, de aceea, conştientizând gravitatea întâmplărilor şi experienţelor ucrainenilor şi copiilor lor, încercăm să îi ajutăm să se integreze, să primească sprijin, să se adapteze într-o ţară în care nu cunosc limba, tradiţiile, nu au rude, cunoştinţe sau prieteni.

Noi, la Creşa şi Grădiniţa Micii Poznaşi, cu ajutorul Asociaţiei Şcolilor Private (o asociaţie în care orice instituţie de învăţământ, de creştere şi îngrijire copii sau centru educaţional se poate înscrie), dar şi prin intermediul IS4 (Inspectoratul Şcolar al sectorului 4) am strâns donaţii pentru Ucraina; donaţii pe care le-au făcut atât cele două instituţii pe care le-am înfiinţat, copiii înscrişi la creşă şi grădiniţă (cu ajutorul părinţilor au cumpărat sau donat din jucariile lor), părinţii acestora (haine pentru copii, alimente pentru adulţi şi bebeluşi, produse de igienă, pături, saci de dormit etc), dar şi cunoştinţele şi prietenii lor.

Hotărârea noastră de a fi pe lista instituţiilor private ce oferă sprijin copiilor din Ucraina este de fapt un angajament moral de a ajuta copiii ucraineni care au nevoie de serviciile noastre, aflându-se în aria sectorului 4 şi necesitând ajutor. Recent am fost sunată de către cineva de la Primăria sectorului 4 şi am fost întrebată dacă şi câţi copii am putea să primim. Nu aveau copii care să solicite sprijin şi să se încadreze în categoria noastră de vârstă însă regulat fac aceste sondaje astfel încât să ştie la cine apelează în caz de nevoie. Mă bucur şi sunt mândră că noi, românii, am reuşit să ne mobilizăm, să ajutăm, să fim mai uniţi ca niciodată, să avem acelaşi scop – a oferi ajutor.

Momentan la creşă, avem un copil ucrainean pe care am încercat să îl ajutăm aşa cu am putut noi mai bine, oferind sprijin financiar părinţilor, dar şi informaţii.

Cum se pot înscrie ucrainenii în sistemul de sănătate din România

Este atât de importantă informaţia!!! Ceea ce nu ştiu cetăţenii ucraineni (am aflat şi noi prin intermediul doamnei doctor cu care colaborăm) este că se pot înscrie în sistemul nostru de asigurare medicală pentru a putea beneficia de servicii medicale gratuite. Sunt multe clinici şi instituţii ce oferă aceste servicii, însă şi acolo dacă mergi, este necesar să te înregistreze într-o bază de date, cu un CNP. Acest CNP este alocat în cazul în care ei se înscriu trimiţând un e-mail cu actele de identitate la calitateasigurat@casmb.ro. Având aceste demersuri deja făcute, în caz de vreo urgenţă, totul se mişcă mult mai repede.

Aşadar, dacă ajuţi direct refugiaţi din Ucraina care vor mai rămâne în ţara noastră, ajută-i să trimită acest e-mail foarte important pentru ei. Va conta enorm în cazul în care vor avea nevoie rapid de ajutor medical.

Îi lăsăm pe copii să se implice şi să-i ajute pe refugiaţii ucraineni din România sau nu?

Am o prietenă ai cărei copii au cerut să ajute şi ei refugiaţii ucraineni şi fac împreună paşi pentru a strânge bani prin GalantOm. Şi cei mici pot fi eroi, dacă au suportul părinţilor. Am întrebat-o pe doamna directoare cum putem face asta:

Părinţilor le recomand să îşi susţină şi să le insufle copiilor această dorinţă  de a participa la acţiuni de voluntariat, de orice fel (ajutor pentru oameni, instituţii, animale etc). Probleme în lume vor fi tot timpul, nu numai acum, oameni ce trebuie ajutaţi au fost, sunt şi vor fi!
Un copil implicat în acţiuni de voluntariat, pe lângă faptul că ajută alţi oameni, învaţă să fie empatic, să aprecieze ce are, să înveţe să lupte pentru a obţine ceva, nu să aştepte să primească. Cu toţii ştim că viaţa nu este atât de uşoară şi oricât de mult dorim să ne protejăm copiii, cel mai mare ajutor pe care putem să li-l oferim este acela de a-i forma, a-i sprijini, a-i ajuta să devină adulţi responsabili. Un dram de noroc să avem, că viaţa ne-o mai facem şi noi!

Sfârşitul perfect pentru o poveste despre cum putem să ne implicăm în continuare şi să-i ajutăm pe refugiaţi. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

CommentLuv badge