Laura lucrează la Endline, o linie telefonică de asistență pentru persoanele aflate în suferință sau în pragul disperării. La prima vedere, pare un voluntar model, o femeie empatică și dedicată care își petrece nopțile ascultând oameni vulnerabili. În realitate însă, Laura ascunde o latură întunecată și un interes sinistru: în loc să-i ajute pe cei care sună să treacă peste momentele grele, ea le împinge subtil deciziile spre marginea prăpastiei. Lucrurile iau o intorsatură neașteptată când în ecuație apare cineva care începe să-i descopere jocul și vrea să o facă să plătească.
✅ Ce mi-a plăcut la cartea „Bunul samaritean” (The Good Samaritan) – John Marrs
Ideea de la care pleacă cartea – Conceptul este absolut înfiorător și extrem de captivant. Să te gândești că o persoană aflată într-un punct vulnerabil își pune speranța într-o linie de ajutor și dă peste un sociopat, este o premisă care te prinde din prima pagină.
Ritmul alert și stilul direct – John Marrs știe cum să construiască un thriller alert. Capitolele sunt scurte, se termină mereu în suspans și te fac să tot spui „încă un capitol și mă culc”. Se citește foarte repede și nu te plictisește.
Perspectiva antagonistului – Faptul că vedem o mare parte din poveste direct prin ochii Laurei este interesant. Modul în care își justifică acțiunile și satisfacția bolnavă pe care o are când manipulează oamenii din jur îți dau o stare profundă de disconfort, dar te țin prizonier în poveste.
Întorsăturile de situație (twist-urile) – Cartea are câteva momente în care schimbă complet direcția. Când crezi că ai înțeles în ce direcție se îndreaptă lucrurile, autorul mai scoate o carte din mânecă și dă totul peste cap.
🚩 Ce nu mi-a plăcut la cartea „Bunul samaritean” (The Good Samaritan) – John Marrs
Personajele sunt extrem de greu de simpatizat – Nu trebuie ca toate personajele să fie bune, dar în cartea asta e aproape imposibil să ții cu cineva. Până și persoanele care încearcă să-i facă dreptate Laurei, ajung să ia decizii discutabile sau devin la fel de toxice, iar asta m-a îndepărtat puțin de poveste.
Comportamente puțin plauzibile pe alocuri – Unele situații și decizii ale personajelor par exagerate sau forțate doar de dragul de a împinge acțiunea mai departe. Sunt momente în care te întrebi cum de nu s-a prins nimeni din jur de ce se întâmplă, având în vedere cât de evidente erau unele lucruri.
Latura psihologică rămâne destul de la suprafață – Deși tema este una gravă și grea, autorul pune mai mult accent pe șoc și pe acțiune rapidă decât pe o analiză mai adâncă a motivațiilor psihologice. Mi-ar fi plăcut ca lucrurile să fie puțin mai șlefuite pe partea asta.
Finalul e ușor tras de păr – Deși menține tensiunea până la ultimele pagini, rezolvarea mi s-a părut un pic prea împinsă spre extrem. Se simte că autorul a vrut neapărat să lase cititorul mască, sacrificând puțin din credibilitatea poveștii.
💬 Concluzia mea
Bunul samaritean este un thriller psihologic alert, întunecat și plin de întorsături de situație, care te prinde rapid dacă cauți o lectură dinamică și plină de tensiune. Deși premisa e excelentă, exagerările din a doua jumătate și lipsa unor personaje cu care să poți empatiza cu adevărat m-au făcut să nu mă bucur de ea la potențialul maxim.
⭐⭐⭐☆☆ (3/5)
🔍 Întrebări și răspunsuri despre cartea „Bunul samaritean” (The Good Samaritan) – John Marrs
Despre ce este vorba în cartea „Bunul samaritean” de John Marrs?
Romanul o are în centru pe Laura, o voluntară la o linie telefonică de asistență pentru persoane aflate în criză (Endline). Deși pare un om empatic, Laura este în realitate o sociopată care profită de vulnerabilitatea celor care sună pentru a-i împinge subtil spre sinucidere. Tensiunea escaladează când cineva din trecutul unei victime își dă seama de jocul ei și caută răzbunare.
Este „Bunul samaritean” o carte înfricoșătoare?
Nu este un roman de groază cu elemente supranaturale, dar este un thriller psihologic extrem de tulburător și întunecat. Elementul înfricoșător provine din ideea că o persoană menită să ofere ajutor într-un moment de vulnerabilitate maximă poate fi de fapt un pericol de moarte.
Cum se compară „Bunul samaritean” cu alte cărți ale lui John Marrs (cum ar fi „Suflete pereche” / „The One”)?
La fel ca în Suflete pereche, John Marrs folosește un ritm alert, capitole scurte cu final deschis (cliffhangers) și răsturnări majore de situație. Totuși, Bunul samaritean este mult mai întunecat din punct de vedere moral și se concentrează pe o singură antagonistă sociopată.
Merită citită cartea dacă îți plac thrillerele rapide?
Da, dacă cauți o lectură dinamică, captivantă și plină de twist-uri, pe care să o termini în două seri. Totuși, dacă pui mare preț pe decizii logice ale personajelor și pe deznodăminte foarte plauzibile, s-ar putea ca finalul să ți se pară puțin tras de păr.