Blog

Cea mai bună dietă pentru femei: dieta bebe

Am pus vreo 12 kg în timpul sarcinii. Le-am dat jos rapid în mai puțin de 3 luni de la naștere. Cu dieta bebe:

Alăptând, colicii copilului m-au făcut să am mare grijă la ce mănânc. Fără legume crude excepție salata verde, fără carne de porc și pui, fără dulciuri, fără fructe crude excepție banană, fără sucuri, fără băuturi acidulate, fără cafea, fără alcool (cel puțin până la 3 luni), fără sare, fără lactate de vacă, fără smântână, la care se adaugă nopți nedormite (în primele 3 luni).

Asta este dieta bebe. Rezultate garantate. La sală nu am avut voie în acea perioadă, dar nici nu am avut nevoie: fitness ca la mama acasă 🙂 treburi casnice, ridicat copilul, spălat copilul de 6-7 ori pe zi, plimbat cu căruțul, nu ai nevoie de greutăți, bandă elastică sau alte prostii pe care nu știi unde să le depozitezi.

Dar uite că m-am lăsat de dieta bebe cam pe când a început Luca diversificarea, ca dovadă că am pus câteva kg la loc.

Acum sunt la dieta bebe răcit cel puțin o dată pe lună. Poate o să scriu și despre dieta asta.

pui de rata

Mămica (in)eficientă

Nu știu cum este la tine, dar la mine lucrurile mereu sunt pe grabă în timpul zilei.

Mamica ineficienta

Stau pe o bancă în parc și mă uit la o mână de tătici și o turmă de copii, la a doua tură de parc, în alegare. Dacă nu o să doarmă ăştia duşi la prânz, eu sunt Zâna Cafeluţă. Poate mămicile sunt acasă și dorm sau fac treaba pe îndelete. Eu visez la jumatea de cafea lăsată în bucătărie și micul dejun de la ora 12.

Un lucru este sigur: prefer să fiu o mămică (in)eficientă. De ce? Pentru că încercările gen 3 în 1 au dat greş. Ştii tu cum se laudă unele că spălă haine, gătesc de prânz şi ma fac nu ştiu ce chestie între timp. Am încercat de exemplu să spăl haine, să îi gătesc lui Luca, să am grijă de el şi în acelaşi timp să mănânc şi eu ceva. Sigur, cum să nu, deşi rufele erau gata, uitam de ele vreo oră în cuvă, aragazul era un fel de platou gigantic cu mâncare, eu reuşeam să termin de mâncat un castron cu cereale în vreo oră, eficienţă maximă.

Aşa că, meditând în parc, am hotărât să fac lucrurile ardeleneşte. Să fierb trăiesc molcom. Am zis!

Provocare de 1 iunie!

De 1 iunie îți lansez o provocare. Dă în mintea copiilor, fă ceva stupid, ceva copilăros, ceva ieșit din comun.

Eu încă nu m-am decis, dar revin cu un later edit.

 

Later edit:

Cum era cu ,,copilul care aleargă către mare”? Noi am dat o fugă în Saturn. Am căutat scoici frumoase, am lăsat urme în nisip, ne-am stropit cu apă. Inutil să spun cât de irezistibil a fost locul salvamarului, la înălțime. Pe vânt, baloanele de săpun sunt grozave.

Scoicile, unde sunt scoicile? Măcar urmele în nisip ne ies bine.

 

 

 

 

 

 

 

 

Bălăceală
La mare distanță de casă

Cum alegi numele copilului?

Încă de prin facultate mă gândeam ce nume să îi dau copilului. Și mai vroiam să fie fată. Și să nu fie un nume ,,la moda” ca să nu nimerească în clasă, cum am pățit eu, cu 3 Alexandre și 5 Alexandri. Și să fie un singur nume, de sfânt, să aibă loc în catalog, în caz că mă căsătoresc cu unul pe care îl cheamă Apetruțeidinsilișteadevest. De-asta mă gândeam la Tudor. Pentru că fată, pentru că rar și pentru că Tudor Chirilă. :)))

Apoi m-am răzgândit. De ce să fiu ca ceilalți care aleg numele după vreo celebritate, marcă de mașină, personaj din film artistic sau mâncarea preferată?

Buuuun, odată șters din listă Tudor, mă tot gândeam ce nume nu am în neam, ca să fie rost de un motiv de sărbătoare în plus. Nu că neamul Băranilor, Nemților, Oltenilor sau Ianășilor ar avea nevoie de motive ca să se adune și să se distreze. Și când conduceam spre casă de la muncă, cu burta la gură, am fost trăznită: Luca!  Simplu, frumos, nemaiîntâlnit în neamul neamurilor! Buhahaha!

Apoi am stat să mă gândesc… Este un nume popular? Eu nu am avut Luca în clasă. Nici la serviciu. Nici colaborator.

Perfect! Luca rămâne, că-i și Emil de acord.

Urmarea, după ce m-am întors la muncă și am început să ies în lume…

Cel puțin 3 colegi pe etaj cu copii pe nume Luca. Dintre care unul la mine în departament! La creșă, încă un Luca. Al meu a devenit Cuca, ceea ce mă amuză teribil, mai ales ieri când a venit o fetiță mai mare la el și am auzit-o spunându-i așa. A venit, l-a salutat, simpatici foc.

Emil a fost cu Luca în nu mai știu ce loc public și a spus mai tare Luca… 3 seturi de ochi s-au întors spre el.

Mda… Luca este rar.

Pe următorul o să-l numesc Ionicovistalinovicihitlericiemilianeminescu. Petrescu.

Unic, scurt, așa cum îmi place mie. Pentru o fată.

Tu cum alegi un nume de copil?

 

 

cantece pentru adormit bebelusi

Cum adormi un copil cu colici: muzica

Îmi aduc aminte cum începea haosul de pe la ora 4 PM, în prima lună. Fără suzetă! Emil ajungea acasă pe la 6-7, când eram cu nervii întinşi la maxim. Abia aşteptam să ies din casă chiar şi 15 minute. Îmi era milă de el şi mai ales de Luca, pentru că el plângea mititetul, dar ştii cum se spune: ,,milă mi-e de tine, dar de mine şi mai şi”. Ţuşti afară!

Hai să trecem la subiect: V-am povestit deja când dorm bebeluşii. Întrebarea este cum îi adormi atunci când sunt foarte mici?

Ţin minte că îl aveam pe Luca în braţe fără să-l legăn, vertical, pe umăr. Puneam muzică sau zgomot alb. Am încercat faza cu feonul şi aspiratorul, dar am ajuns la concluzia că telefonul este mai bun, putând regla sonorul. Îţi dau mai jos link-urile în caz că ai nevoie de ele:

Muzică de adormit bebeluşi cu ploaie

Muzică de adormit bebeluşi cu apă şi valuri

Zgomot alb de adormit copii, sunet de foen

Muzica clasică de adormit bebeluşi şi cântece de leagăn

Sursa foto: Pixabay

Când poate merge la sală o proaspătă mămică

Mereu m-au preocupat kilogramele în plus. Pe lângă asta, problemele cu spatele impun exerciții fizice zilnice. Întrebarea este când au voie proaspetele mămici să meargă la sală. Așa că, dragă mămică, uite experiența mea:

În primul rând, când îți dă voie ginecologul. Cel mai adesea după perioada de lăuzie.

În al doilea rând, când îți dă voie soțul sau cine stă cu copilul. After all, nu îl poți lua cu tine pentru că cel puțin la început nu este ok să îl ții în cameră cu multe alte persoane. Mai ales când ele transpiră și expiră profund. Nu de alta, dar la sala de fitness la care merg eu mai vin mămici cu copii, stau cuminți într-un colț și se joacă pe telefon.

În al treilea rând, când te lasă conștiința, că ai multă treabă în casă. Hăinuțele copilului de obicei țipă să fie spălate. Și măcar hainele tale călcate, trebuie să arăți decent și în casă, nu? 😂

În al patrulea rând, când nu pici de somn. După o zi de îngrijit bebe, făcut treabă în casă și ulterior se adaugă pe listă serviciul, cu greu găsești putere să mergi la sală.

În general eu merg la orele de pilates și fitball, de la 8 seara. Și când reușesc, sunt tare mândră de mine.

Sau puteți face fitness acasă cu copiii:

Sursă foto: Pixabay

Cum pupă fetele un bebe

Ai observat că fetele, femeile pupă bebelușii în mod diferit, mai ales în funcție de vârstă? Au și expresii diferite:

La creșă, o moțată simpatică de maxim de doi ani obișnuia să îl pupe pe obraz.

fetita da pupic

Când mai cresc pe la vreo 7 ani, fetele dau pupici pe tâmple.
fata pupa bebe
Între 25-35 de ani, fetele/femeile ȘTIU că nu se pupă bebelușii, deci se mulțumesc să îi țină în brațe.

Între 36 de ani și 56 de ani femeile nu se pot abține să nu pupe bebelușii pe obraz, frunte, tâmple, păr, pe TOT capul. Nici nu mai trebuie să îl spăl pe față.
femeie pupa bebe
Distracția vine la babe:
mamaie pupa bebe
“mânca-l-aș eu pe el”… Nu zău.

“mânca-i-aș mânuțele”… Bună idee, mai ales că de pe la vreo două luni bebelușii bagă tot pumnul în gură.

“pupa-i-aș tălpile”… Da da da, cum să nu, că doar picioarele sunt a doua mare distracție de băgat în gură de pe la vreo 4 luni.

Mă duc la vânătoare de bebeluși. De abia aștept să găsesc unul și să-mi las saliva pe el, ca o fată care se respectă. Pup-i-aș eu TOT CORPUL LUI.

 

camera copilului

Ce trebuie să conţină camera copilului

M-am gândit că ar fi util să prezint pentru viitoarele mămici cum am amenajat noi camera lui Luca. De fapt, când am cumpărat apartamentul, în mare, camera era mobilată (cu roşu!). Ca să fie şi ceva ,,de băiat”, i-am făcut un perete albastru. Deci Luca este stelist 🙂 De când ne-am mutat până acum (10 luni), nu am schimbat nimic în camera lui:

  • pătuţ
  • canapea
  • dulap pentru hăinuţe
  • dulap pentru jucării, scutece, troller, cutii de jucării, batista bebeluşului, batista bebeluşului de rezervă :)) aparatul de aerosoli, etc. Aşa încerc (inutil) să menţin o oarecare curăţenie în camera copilului.
  • veioză cu luminiţe colorate
  • lustră cu model (animăluţ, gâze, maşinuţă, lună, soare, nu contează, haios să fie) şi becuri “chioare”
  • staţie meteo care să îmi arate temperatura din cameră, umiditatea, ora, temperatura de afară
  • umidificator
  • draperii
  • covor
  • radio
  • cameră video (cu senzori de mișcare și infraroșu) pe trepied ca s-o rotesc spre pat sau spre spaţiul de joacă şi eu să stau fără stres în altă cameră, să-mi fac treaba. O altă variantă ar fi cu un alt telefon conectat la wifi, iar copilul ar fi monitorizat prin aplicația Dormi – Baby monitor – mulțumesc Livia de pont!

Pătuţ de bebeluş cu plasă sau cu grilaj de lemn?

Prefer de 1000 de ori pătuţul cu plasă decât un pătuţ de bebe cu grilaj. Când eram cu Luca în spital, dormea într-unul cu grilaj şi se tot foia, băga mânuţele sau picioruşele printre grilaje, uneori nu le mai putea scotea, plângea, etc. O soluţie ar fi fost să pun pernuţe, dar unii consideră că sunt periculoase dacă vine copilul cu capul în ele, când doarme. Şi Luca doarme în 80% din cazuri cu capul în peretele de plasă 🙂

Canapea extensibilă sau pat în care să doarmă când va creşte?

Nu ştiu ce va fi când va creşte. Acum avem canapea extensibilă şi m-am bucurat pentru că atunci când alăptam aveam la îndemână, pe braţul plat aş canapelei, picăturile de colici şi gaze, şerveţele, baveţică, tot ce îmi trebuia. Acum am căniţa cu apă, picăturile de nas, etc. În plus, lui Luca îi place să se întindă şi să îşi ia singur jucăriile de pe spătarul canapelei. Când avem mai mulţi musafiri, putem să dormim cu el în cameră. Când va creşte şi va avea copii musafiri, nu se vor înghesui într-un pat.

Staţie meteo pentru camera bebeluşului

Nu i-am văzut utilitatea până nu a răcit Luca prima dată. Este important ca în camera copilului să fie 22-23 de grade şi o umiditate de 50%. Bine, dacă ar fi după doctori, ar trebui să menţin ploaia în camera lui, dar în fine. Apoi, înainte să ies pe afară, mă interesează temperatura reală, nu aia pe care o arată internetul, de la staţia meteo din afara Bucureştiului, la umbră.

Perdele sau draperii pentru camera copilului

Draperiile sunt arhisuficiente. Perdelele sunt doar ceva adiţional în care să se strâgă praful. Unii mai spun să nu fie lungi, că se poate sufoca copilul, cred ca este puţin tras de păr scenariul ăsta. Bate soarele când copilul se joacă pe jos sau când trebuie să doarmă? Pac – tragi draperia atât cât trebuie. Dacă mai este şi colorată, cu atât mai fain.

Covor pentru camera copilului

Bebeluşii pun des capul jos, Luca gustă tot: jucăriile, piciorul meu, covorul. În primul rând ne-a interesat unul care să nu ţină scame şi mult praf. Apoi ne-a interesat ca spatele lui să nu zgârie parchetul a cărui întreţinere (de calitate ca să nu scârţâie) costă de te îndoaie. Obligatoriu şi antiderapant. Apoi ne-a interesat ca atunci când Luca o să cadă pe spate, să nu fie prea dureros. Şi să fie haios colorat ca să-l atragă. Este o pufoşenie din nylon (cred), fără fire înalte sau rigide, este ca o păturică gigantică pufoasă frumos colorată. Deci nu acril, nu lână. Cred că şi cele din poliester sau sintetice sunt ok. Nu ştiu, dar eu aş sta numai în picioare goale pe ăsta al lui Luca, mi-aş mângâia obrazul de el, mi-aş gâdila degetele mici de la mâinile mari :))

Ce fel de muzică  la radio este bună pentru copii

Am luat un radio cu USB. Când se joacă singur în cameră, îi las pornit radioul pe un post pentru copii. Când vreau să adoarmă, îi pornesc muzica de pe USB, ceva gen Secret Garden sau irlandenză, poate clasică, radio dacă este emisiunea de seară, etc. În bucătărie ascultăm la radio rock, pop, ştiri şi nelipsitul post de radio pentru copii.

 

Am preferat ca masa de înfăşat şi toate cosmeticele pentru copii să le ţin în baie, pentru că îl spăl la funduleţ după fiecare schimbare de scutec şi am avut tot felul de peripeţii cu pişu în zbor, căcuţă cât dublu greutatea lui, acolo este cădiţa, respectiv scaunul de băiţă, etc. Cu alte cuvinte, este cel mai uşor de curăţat şi copilul şi dezastrul din încăpere.

Ce îmi lipseşte din camera lui şi încă nu realizez?

Camera bebe

Alte surse foto: pixabay

 

paste fericit

Paştele, o zi specială obişnuită

Majoritatea se dă peste cap de Paşte: curăţenie, mâncare, etc. Pe noi ne-a liniştit o răceală de vreo trei săptămâni. Ne trece câteva zile, revine.

Aşa că, de Paşte, suntem în arest la domiciliu. Nu facem vizite, nu primim vizite, avem încă două zile la dispoziţie să ne punem pe picioare.
inchisoare de paste

Dinainte să înceapă zilele libere făcusem planul.

program de paste

Înroşesc ouă sâmbătă (pas, am fost la spital că îmi era foarte rău)

Ies cu Luca în parc (pas, bronşiolita nu a trecut de tot)

Dormim (asta am bifat; o zi da, o zi nu, fac cu rândul cu Emil)

Gătesc (ha, că pe asta am făcut-o sâc!, am gătit chiar miel, nu supă instant la plic)

Calc (pas, un pas lung de vreo 7 zile, sunt încâtată că m-am pregătit în anii trecuţi şi am atâtea haine că îmi permit o pauză de-asta)

Mă bucur de un vin bun (pas, sunt pe antibiotic. Oricum nu se bea vin roşu până-n Paşte. Şi acum că a venit Paştele şi se poate bea, oricum vinul creşte tensiunea. Mai spune-mi şi tu nişte argumente, să mă simt bine).

Înainte de Paşte trebuia să merg într-o excursie, să mai uităm de rele şi să ne bucurăm de aer curat. (pas, Luca a făcut bronşiolită, am pierdut avansul de cazare, era cât pe ce să plătesc şi masa pe care nu am fi mâncat-o. Ptiu, ce noroc pe mine că am scăpat aşa uşor).

De dimineaţă (pe la 12) mi-am dat seama că această zi specială, Paştele, este de fapt una obişnuită şi m-am ofticat puţin, dar acum că stau să mă gândesc, este foarte fain şi aşa:

Beau o cafea în tihnă şi mă bucur de pasca de la Adi (mulţumesc colegu’, bogdaproste, nu ştiu dacă era din ,,extra” sau din stocul personal, dar promit să mă revanşez).

Scriu pe blog, într-o zi cu soare.

Nu mai port mască atunci când stau pe lângă Luca pentru că sâmbătă doctorul mi-a confirmat a doua oară că nu este virus, deci mă pot bucura de copil şi îl pot smotoci. Nu îl pup, dar îl smotocesc.

bebe smotocit

Deci, Paşte fericit obişnuit pentru noi, Paşte fericit special pentru tine – sper.

Râgâieli și pârțuri în public. Nu mai da vina pe copil

La început, când copiii nu pot râgâi singuri de trebuie bătuți pe spate și ca să dea pârțuri folosești tot felul de picături, orice mic succes de genul ăsta este urmat de aplauze și bravoooo. Mai puțin în locurile publice.

Cam pe când era Luca de o săptămână de nici căruț nu aveam și nici nu descoperisem încă suzeta, eram în parc, pe o bancă. Luca plângea atât de tare, încât nu aveam nicio șansă sa ajungem la mașina parcată fără ca lumea să creadă că tăiem un purceluș. Ce să facem, ce să facem, bine, fie, alăptez în public, oricum ar trebui să fie ceva normal, nu ca și cum aș face pișu pe mine când sunt scoasă la tablă. Ar mai trebui să spun că Luca nu plângea de foame, îl durea burtica, dar asta am aflat ulterior. Am evitat privirile oamenilor până când a trecut un paznic. Fix când era în dreptul meu un paznic, Luca a simțit nevoia să dea un pârț de om mare, zgomotos, de nu ai crede că un bebe poate face așa ceva. S-a uitat omul ăla la mine, m-am uitat și eu la el, apoi tot ce mi-a venit în minte a fost să îi comunic lui Emil că trebuie schimbat copilul, că a făcut caca. Am mai stat puțin și am plecat, tot în urletele lui Luca, pentru că nu mai era mufat. Tatăl și fiul înainte, Pârțâilă de serviciu înapoi.

A venit rândul meu să râd când la câteva zile după incident, Emil se plimba singur cu copilul în căruț. Fix când a trecut o femeie pe lângă ei, Luca a mai dat o bășină puternică. Femeia s-a uitat urât la Emil, de parcă el ar fi fost vinovatul. Atât că Emil nu a mai avut ce sa spună, știi cum este, cine se scuză, se acuză. Evident că mi-a făcut mare plăcere să aud cum povestea că acum suntem doi pârțâitori oficiali ai familiei.

Cel mai haios (pentru mine) a fost când a venit o bună prietenă în vizită, frumoasă, elegantă, cu o bluză deschisă la culoare: Andreea. Băi nene, când l-a luat fata asta în brațe, Luca a început să tragă bășini cu mitraliera. Amândouă ne așteptam să se fi transformat bluza în maro. Dar nu, Luca doar se proclamase oficial Bășinosul familiei.

Acum suntem la capitolul râgâieli. A început să râgâie singur, iar noi, în public sau în privat, îl încurajăm și îi zicem bravo de se uită lumea la noi ca la felul 3.

Aștept cu nerăbdare momentul când o să facă singur la oliță. Cred că vecinii or să ne dea bilete la meci, doar-doar nu o să ne mai uităm la ,,fotbal” în casă. :))