Cum alegi numele copilului?

Încă de prin facultate mă gândeam ce nume să îi dau copilului. Și mai vroiam să fie fată. Și să nu fie un nume ,,la moda” ca să nu nimerească în clasă, cum am pățit eu, cu 3 Alexandre și 5 Alexandri. Și să fie un singur nume, de sfânt, să aibă loc în catalog, în caz că mă căsătoresc cu unul pe care îl cheamă Apetruțeidinsilișteadevest. De-asta mă gândeam la Tudor. Pentru că fată, pentru că rar și pentru că Tudor Chirilă. :)))

Apoi m-am răzgândit. De ce să fiu ca ceilalți care aleg numele după vreo celebritate, marcă de mașină, personaj din film artistic sau mâncarea preferată?

Buuuun, odată șters din listă Tudor, mă tot gândeam ce nume nu am în neam, ca să fie rost de un motiv de sărbătoare în plus. Nu că neamul Băranilor, Nemților, Oltenilor sau Ianășilor ar avea nevoie de motive ca să se adune și să se distreze. Și când conduceam spre casă de la muncă, cu burta la gură, am fost trăznită: Luca!  Simplu, frumos, nemaiîntâlnit în neamul neamurilor! Buhahaha!

Apoi am stat să mă gândesc… Este un nume popular? Eu nu am avut Luca în clasă. Nici la serviciu. Nici colaborator.

Perfect! Luca rămâne, că-i și Emil de acord.

Urmarea, după ce m-am întors la muncă și am început să ies în lume…

Cel puțin 3 colegi pe etaj cu copii pe nume Luca. Dintre care unul la mine în departament! La creșă, încă un Luca. Al meu a devenit Cuca, ceea ce mă amuză teribil, mai ales ieri când a venit o fetiță mai mare la el și am auzit-o spunându-i așa. A venit, l-a salutat, simpatici foc.

Emil a fost cu Luca în nu mai știu ce loc public și a spus mai tare Luca… 3 seturi de ochi s-au întors spre el.

Mda… Luca este rar.

Pe următorul o să-l numesc Ionicovistalinovicihitlericiemilianeminescu. Petrescu.

Unic, scurt, așa cum îmi place mie. Pentru o fată.

Tu cum alegi un nume de copil?

 

 

Please follow and like us:
paste fericit

Paştele, o zi specială obişnuită

Majoritatea se dă peste cap de Paşte: curăţenie, mâncare, etc. Pe noi ne-a liniştit o răceală de vreo trei săptămâni. Ne trece câteva zile, revine.

Aşa că, de Paşte, suntem în arest la domiciliu. Nu facem vizite, nu primim vizite, avem încă două zile la dispoziţie să ne punem pe picioare.
inchisoare de paste

Dinainte să înceapă zilele libere făcusem planul.

program de paste

Înroşesc ouă sâmbătă (pas, am fost la spital că îmi era foarte rău)

Ies cu Luca în parc (pas, bronşiolita nu a trecut de tot)

Dormim (asta am bifat; o zi da, o zi nu, fac cu rândul cu Emil)

Gătesc (ha, că pe asta am făcut-o sâc!, am gătit chiar miel, nu supă instant la plic)

Calc (pas, un pas lung de vreo 7 zile, sunt încâtată că m-am pregătit în anii trecuţi şi am atâtea haine că îmi permit o pauză de-asta)

Mă bucur de un vin bun (pas, sunt pe antibiotic. Oricum nu se bea vin roşu până-n Paşte. Şi acum că a venit Paştele şi se poate bea, oricum vinul creşte tensiunea. Mai spune-mi şi tu nişte argumente, să mă simt bine).

Înainte de Paşte trebuia să merg într-o excursie, să mai uităm de rele şi să ne bucurăm de aer curat. (pas, Luca a făcut bronşiolită, am pierdut avansul de cazare, era cât pe ce să plătesc şi masa pe care nu am fi mâncat-o. Ptiu, ce noroc pe mine că am scăpat aşa uşor).

De dimineaţă (pe la 12) mi-am dat seama că această zi specială, Paştele, este de fapt una obişnuită şi m-am ofticat puţin, dar acum că stau să mă gândesc, este foarte fain şi aşa:

Beau o cafea în tihnă şi mă bucur de pasca de la Adi (mulţumesc colegu’, bogdaproste, nu ştiu dacă era din ,,extra” sau din stocul personal, dar promit să mă revanşez).

Scriu pe blog, într-o zi cu soare.

Nu mai port mască atunci când stau pe lângă Luca pentru că sâmbătă doctorul mi-a confirmat a doua oară că nu este virus, deci mă pot bucura de copil şi îl pot smotoci. Nu îl pup, dar îl smotocesc.

bebe smotocit

Deci, Paşte fericit obişnuit pentru noi, Paşte fericit special pentru tine – sper.

Please follow and like us:
cat dorm copiii

Cât dorm copiii şi bebeluşii

Nu că bebeluşii nu ar fi tot copii, dar … înţelegi tu… încerc să diferenţiez copiii mici de copiii mari. În fine…

Răpuns corect – cât vor. De exemplu, atunci când avea 2-4 luni, Luca nu prea dormea ziua. El se odihnea. Dormea vreo 15 minute, se trezea, mai stătea treaz şi cerea atenţie, mai dormea jumătate de oră, îl mai băgam în seamă puţin, poate mai dormea o oră. Cam aşa a fost în perioada colicilor.

La un moment dat, chiar calculam cât doarme, găsisem eu scheme pe internet, cât este prea puţin şi cât este prea mult. De unde… lucrurile nu sunt aşa. Conform internetului, bebeluşul meu ar trebui să se trezească noaptea şi să ceară de mâncare, ori Luca nu mai mănâncă noaptea cam de pe la 3 luni? Grosso modo. De când i-am ,,făcut curat în mese”, după cum mi-a zis o pediatră. Şi de când am descoperit suzeta. Acum, la 9 luni, cică ar trebui să aibă doar două somnuri în timpul zilei, ori el are cel puţin trei. Şi noaptea doarme bine, ca de obicei. Am întrebat dr şi a zis să las copilul în pace, este în regulă.

Ca idee, dacă vrei şi tu să te stresezi aiurea cu cât dorm bebeluşii, îţi dau ca referinţă ce am găsit eu pe net:

Cât dorm bebeluşii nou născuţi pe luni

0-3 luni: 14-17 ore

4-11 luni: 12-15 ore

cat dorm bebelusii

Cât dorm copiii până la 2 ani

1-2 ani: 11-14 ore

Cât dorm copiii peste 2 ani

3-5 ani: 10-13 ore

6-13 ani: 9-11 ore

cat dorm copiii

Surse: romedic.ro; desprecopii.com

Please follow and like us:
cu cine seamana copilul

Cu cine seamănă copilul

Încă de la primele ecografii, părinţii au tendinţa să analizeze cu cine seamănă copilul. Cel mai adesea, se porneşte de la nas, de obicei capul este cel mai bine conturat pe eco. Apoi apare copilul. Şi se caută cu disperare mai multe asemănări. Uneori se găsesc, alteori se inventează.

Aşa merge treaba până la 6 luni, când i se conturează faţa suficient de mult. Dar ce te faci când trecem peste fazele ,,seamănă cu ta-su” sau ,,e mă-sa tot” (orice ar însemna asta) şi se ajunge la seamănă cu bunica sau cu unchiul prin alianţă care s-a însurat cu mătuşa de gradul 5?

Emil a găsit nişte poze de la botezul lui. Se pare că Luca îi seamănă foarte bine. Până în luna a 4-a dormeau în poziţii asemănătoare. Acum la aproape 7 luni pot spune că Luca are barba lu’ ta-su. Sper să nu îl moştenească şi la păr…

cu cine seamana bebelusul

Şi acum ajungem la partea la care seamănă cu mine. Yeeeey. Stai, ţine-te bine, încep să enumăr. Începe să aibă urechi de Dumbo. Ca mine.

Treaba este că nu mă deranjează aproape deloc că seamănă cu Emil. Cât timp comparaţiile se opresc aici. Când eram internată cu el, o asistentă mi-a spus că atunci când copiii seamănă cu taţii, înseamnă că mamele i-au iubit prea mult. :))) Mda.

Vorbind despre asemănări între părinţi şi copii, ce părere ai despre următoarele vedete?

Please follow and like us:
situatii de rahat 2018

Ce poţi să faci ca să nu te simţi de rahat în 2018

Inevitabil, când trăieşti într-o comunitate, te trezeşti în tot felul de situaţii. Pe unele poţi să le anticipezi şi să te pregăteşti. Altele te iau prin surprindere. Ideal este să ieşi mereu basma curată, dar fac pariu că până la urmă tot ajungi într-o situaţie de rahat, cel puţin o dată pe an. Şi atunci ce poţi face să treci peste fără să îţi macini nervii? Îţi spun eu câţiva paşi la prima impresie simpli, dar nu sunt deloc aşa. Bonus: o compilaţie cu situaţii de tot rahatul.

  1. Asigură-te că ai făcut absolut tot ce ai putut ca să comunici bine şi că ai oferit toate resursele posibile pentru soluţionarea situaţiei.
  2. Restrânge cercul de cunoştinţe astfel încât persoanele care te-au dezamăgit să intre în contact cu tine cât mai puţin.
  3. Concentrează-ţi atenţia asupra altor situaţii în care poţi să ajuţi, ca să uiţi de acea situaţie de rahat. De câte ori îţi aminteşti de ea, blochează-ţi mintea. Numără, fredonează, sună un prieten, ieşi la alergat. Dar nu îţi continua gândul. Dacă ştii că ai făcut tot ce era posibil şi tot nu s-a rezolvat situaţia, las-o baltă. Nu te mai gândi. Nu merită.
  4. Fă o nouă faptă bună. Sentimentul care apare după ce ai făcut o faptă bună îţi dă speranţa că nu ai depus eforturi inutil, că nu faci umbră pământului.
  5. Reconsolidează relaţia cu altă persoană apropiată. Umple golul care a rămas, dă o nouă şansă altei persoane.
  6. Pune bani deoparte pentru situaţii de rahat. Vei avea nevoie ca să ieşi din ele. Sper că bugetul de care vei avea nevoie să fie unul mic, dar este bine să ai mai mult, decât să ai prea puţin. Eeeei? Ce zici de asta? Mă transform din marketing specialist în filozof? Ca să îţi spun sincer, de abia aştept să îmi reiau funcţia. Să am o nouă preocupare. Sper să mai fiu bună de ceva.

Dacă primesc alte idei, le voi adăuga pe listă.

 

 

Sursă foto: Pixabay

Please follow and like us:
reguli tati

Reguli înainte de a deveni părinte

Sunt familii în care ea îşi doreşte mai mult copilul (cel mai adesea), altele în care amândoi îşi doresc un bebe  (cazul ideal) şi mai rar în care el îşi doreşte cel mai mult copilul. Am văzut recent filmul ,,Cândva eram cool”. Îl recomand. Nu îţi povestesc nimic, pur şi simplu uită-te la el.

Cine credeţi că este tatăl bebeluşului în poza de mai sus?

Răspuns corect: în ziua de azi, oricare dintre cei trei poate fi.

Conform unui studiu realizat de Dr. Michael Eisenberg de la Stanford University School of Medicine, vârsta la care americanii devin taţi este din ce în ce mai mare. Din 1972 până în 2015  a crescut de la 27,4 ani la 30,9 (Sursa: CNN).

Un fermier român din Vrancea a devenit tată la 80 de ani (Sursa: Adevărul).

Alt studiu interesant: În România, femeile au un nivel mai ridicat de educaţie decât bărbaţii: 60% din totalul absolvenţilor de studii superioare sunt femei.  (Sursa: Maramedia)

În 2016, rata de ocupare a unui loc de muncă pentru femeile cu copii a fost de 65%, anunţă INS.

Nu sunt de acord că mama trebuie să aibă grijă de copil, nici că mama înţelege mai bine copilul, etc. Dă-mi voie să îţi explic. La primul copil, nici mama, nici tatăl, nu ştiu nimic. Zero barat. Din moment ce amândoi pornesc din acelaşi punct, mi se pare de bun simţ ca amândoi să aibă grijă de copil în mod egal, pe cât este posibil. Pentru că amândoi au conceput copilul, indiferent cine şi-a dorit mai mult odrasla. Există cursuri la care pot participa ambii părinţi, de prin săptămâna 32 de sarcină. Dacă se obţine certificatul de participare, tatăl are dreptul la 3 săptămâni de concediu. Dacă mama se întoarce mai repede la muncă, tatăl are dreptul la o lună de concediu. Se primeşte şi un stimulent de inserţie, dacă mama se întoarce mai devreme. Parentingul poate fi distractiv, dacă se stabilesc regulile din primele luni ale sarcinii.

Reguli pentru taţi:

Mamele au dreptul la timp liber, în afara casei, încă din prima zi de externare din maternitate. Chit că este vorba de 10 minute de mers până la magazin. Dacă mama preferă să citească o carte, să facă o baie, să vadă un timp, nu înseamnă că tatăl trebuie s-o perturbe pentru tot felul de lucruri banale. Pauza este pauză.

Mamele nu sunt singurele care schimbă scutece.

Mamele nu sunt singurele care pot hrăni copilul.

Mamele nu sunt singurele care adorm copilul.

Mamele nu sunt singurele care gătesc.

Mamele nu sunt singurele care fac treburi gospodăreşti.

Şi serviciul mamelor este la fel de important ca serviciul taţilor.

Mamele nu sunt sigurele care merg cu copilul la doctor.

Mamele nu sunt singurele care stau acasă atunci când copilul este bolnav.

Mamele nu sunt singurele care aplică tratamentul copilului.

 

Reguli pentru mame

Taţii au dreptul la mici lucruri de care beneficiau înainte de sarcină: masaj, ieşit în oraş, complimente când fac un lucru bun etc.

 

Reguli pentru ambii părinţi

Să nu asculte prea mult ce zic alţii. Ce era valabil acu’ 20 de ani POATE nu mai este valabil acum şi îţi spun de ce: mediul nu mai este acelaşi, mâncarea nu mai este la fel, medicamentele se mai schimbă, serviciile s-au îmbunătăţit, etc. Ce este valabil pentru un copil nu este obligatoriu valabil pentru altul. Cel mai bun sfat pe care l-am primit a fost să îmi urmez instinctul. Când nu am ştiut dacă vreun lucru este bun sau rău, am întrebat pe cine am considerat eu de cuviinţă: doctorul 1, doctorul 2 ca să verific doctorul 1, alţi recenţi părinţi ca să testez ambii doctori, doctorul 3 ca să îi testez pe toţi cei anteriori.

 

Şi acum să îţi mai zic o chestie: în condiţiile în care mamele nu mai au voie să mănânce orice, inevitabil ele stau mai mult cu copiii, mamele renunţă vicii şi tabieturi, mi s-ar părea nesimţirea de pe lume ca taţii să nu ţină cont de regulile pe care le stabilesc de comun acord încă dinainte de naştere şi care oricum sunt de bun simţ.

Sursa foto: Pixabay

Please follow and like us:
curatenia pentru copii

Curăţenia pentru copii şi adulţi în spaţiul de lucru. A fi sau a nu fi

Curăţenia la mine

Eu funcţionez pe două principii:

  1. Nu te atinge de biroul meu dacă este dezordine. Pot găsi orice, atât timp cât nu muţi niciun obiect. La fel şi cu masa din bucătărie. Ţi-am mai povestit eu cum este cu spaţiul prea mare pentru femeie, într-o postare anterioară.
  2. Las biroul ordonat ca să poţi să mă ajuţi şi să ştergi praful de pe el. În general doar la serviciu am biroul ordonat, la sfârşit de program.

De mică aveam haos pe birou. Dar eu găseam orice aveam nevoie. Când nu găseam, însemna că cineva a umblat pe acolo. Şi frate-meu la fel. Mi se părea enervant când mi se cerea să-mi fac curat. Aşa că găsesc pomană curată studiile (vezi mai jos) care arată că lumea ar trebui să mă scutească atunci când vine vorba despre ordinea la locul meu de muncă. Ceea ce înseamnă că dacă vreau haos în bucătărie, las haos. La fel şi pe pantofar. La fel şi pe birou în sufragerie. La fel şi pe dulap în dormitor. La fel şi canapeaua din camera lui Luca.

Curăţenia la copii

Mă uit la mine. Mi s-a spus atât de multe ori când era mică să-mi fac curat pe birou, încât acum când sunt ,,la casa mea” ador să las dezordine în fiecare cameră, rând pe rând. Aşa că de ce să mă enervez în zadar, să-l chinui şi pe Luca, dacă oricum când va fi mare va face cum vrea el?

Cred că pe Luca o să-l las să aibă biroul aşa cum vrea el: fie ordinat, fie în dezordine. La varianta unu voi fi mândră de el şi lui Emil îi va fi uşor să şteargă praful. La varianta doi Luca îşi va face singur curat, problema lui cum, doar să nu văd praf şi gunoi. De asta nu va avea birou până nu va fi în stare să-şi facă ordine şi curăţenie, conform regulilor minime de igienă. Am găsit pe net nişte seturi de curăţenie pentru copii şi din descrierea produselor am văzut că vârsta minimă este de 3 ani: mătură, mop, aspirator pe baterii, cârpă de praf, etc. Bine, încă nu ştiu dacă o să-i cumpăr ceva atât de complex, dar voi încerca să-l învăţ de mic câteva reguli.

Curăţenia la adulţi

Insist că nu este obligatorie. Şi studiile o demonstrează 🙂 Cercetătoarea Kathleen Vohs a condus un studiu, împreună cu colegii ei de la Universitatea din Minnesota, în care a analizat oameni cu haos pe birou şi oameni cu un spaţiu de lucru ordonat. Foarte pe scurt:

Adulţii care au un spaţiu de lucru ordonat nu fac ilegalităţi, sunt generoşi, mănâncă sănătos, preferă lucrurile convenţionale şi siguranţa.

Adulţii care au un spaţiu de lucru dezordonat au idei interesante, sunt creativi, aleg să testeze lucruri noi, merg la risc uneori.

Un spaţiu de lucru curat îi încurajează pe adulţi să facă activităţile care li se cer.

Nu este rău nici să fii un adult cu birou curat, nici un adult cu haos pe birou. Dacă mai ai timp, uită-te la acest video cu 45 de birouri/spaţii de lucru ale unor genii:

Sursa studiu: Association for Psychological Science

Sursa foto: Pixabay

Please follow and like us:
haos bucatarie

Nimic nu este prea mare pentru o femeie

Ai prea mult spaţiu? Te rezolvă o femeie, indiferent că te referi la cameră, boxă, maşină, garaj. Niciun spaţiu nu scapă nefolosit. Mai adaugă un copil în ecuaţie şi deja cauţi o casă mai mare. Tocmai am găsit termometrul pe masa din bucătărie – perfect logic, de ce ar fi în camera copilului, în baie la masa de înfăşat sau în sertarul cu medicamente?

Obişnuiam să cred că am o baie măricică. Am o masă de înfăşat, un dulapior lângă chiuvetă, nişte răftuleţe pe un perete, dar parcă nu este destul. Ar mai merge şi un cuier pe uşă. Pe cuvânt. Nu mai am spaţiu de pus lucruri. De fapt, o altă femeie mi-a zis că este prea mult spaţiu deasupra WC-ului şi că ar mai merge nişte rafturi. Ce contează că 1. am da cu capul în ele sau 2. nu aş ajunge la ele decât cu un scaun? Na belea, scaun nu am în baie. Încă.

Am o debara decentă ca mărime. Pardon, am avut o debara decentă ca mărime. Acum am haine, fiare de călcat, masă de călcat, cutie gigantică cu amintiri pe care nu mă îndur să le arunc, aspirator, cutii de la pătuţ/scaun 1 Luca/scaun 2 Luca, etc etc. Mă întreb dacă pot da găuri ca să pun nişte cârlige în tavan.

Masa din bucătarie – este de şase persoane. De fapt, se poate extinde, deci este de 8-10 persoane. Bine, 8 adulţi şi doi copii, na. Surioaro sau frăţioare, nu am loc pe ea! De câte ori gătesc, gătesc pe masă, pe blat şi tot de-abia am loc!

Ţi-am zis de icoanele primite cadou? Aici sunt într-un mare impas şi am nevoie de ajutorul unei femei. Am o icoană în dormitorul meu, una în camera lui Luca, una în sufragerie, una pe hol şi mai am una pe care nu ştiu unde s-o pun. Poate mă ajută o femeie. Ceva idei?

Dacă ai prea mult spaţiu în casă, dă-mi un semn. Am eu echipă bună, te rezolv – să vezi ce idei bune primeşti.

 

Please follow and like us:
filme online

Filme şi seriale pe care le-am văzut online dinainte de bebe încoace

Îţi spun o chestie: pentru iubitoarele de filme, perioada dinaintea naşterii este genială. Dacă nu pun la socoteală că plângeam din orice. Nu mă uitam la drame sub nicio formă. La cinema am putut merge până într-o anumită lună a sarcinii, când se dezvoltă auzul bebeluşului. De atunci până acum (5 luni după naştere) nu am mai fost la cinema. Înainte nu aveam voie, acum nu mai apuc. Dar…! Noroc cu filmele online!

Cel mai tare lucru pe care l-a făcut Emil de când am rămas gravidă până acum a fost să îmi dea acces la Netflix. Mamă, parcă am descoperit America! Am văzut Fetele Gilmore de vreo două ori, odată înainte să nasc când am bâzâit aproape la fiecare episod (ştiu că este comendie, aşa, şi?). A doua oară l-am văzut de curând, fără plânsete 😀 Am văzut chiar şi noile episoade, ,,A year in the life”. Toţi actorii importanţi din primele sezoane erau prezenţi şi vârsta îşi arăta amprenta. Dar a fost drăguţ.

Cu una dintre actriţele principale care au jucat în Downton Abbey este şi serialul Godless. Mi se pare dur şi sângeros. Bleah.

Am mai văzut pentru a doua oară The Good Wife.

Acum, rândul filmelor: De când s-a născut Luca, pentru mine filmele sunt ca serialele. Încep să mă uit acum şi cine ştie peste câte zile le termin. Nu este neapărat un lucru rău. O să le enumăr doar pe cele care mi-au plăcut.

Dublu cu Richard Gere 😀

Suflete în noapte cu Robert Redfort

Loviţi de dragoste cu Pierce Brosnan

Kung Fu Panda (ultimul)

Cartea Junglei

Madagascar (ăla cu circul)

În căutarea lui Dory

Shrek (ăla când află că devine tată)

Pete şi Dragonul

Întâlnire explozivă

 

Ce vreau să mai văd: Baby Boss. Daddy’s Home 2. A Bad Moms Christmas. Fun Mom Dinner. Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales. Going in Style. Once Upon a Time in Venice

Alte recomandări?

 

Sursa foto: Pixabay

Please follow and like us:
intoarcerea din postnatal

Întoarcerea din postnatal: visuri sau posibilitate?

Nici nu născusem şi eu deja vorbeam de întoarcerea la serviciu. Planul iniţial a rămas acelaşi. Să mă întorc în Ianuarie. Ştii cum sunt căţeii când aşteaptă să îi scoţi afară? Aşa sunt eu pentru întoarcerea din postnatal. Dar voi reuşi?

Acum, poate mă întrebi de ce vreau la serviciu. Păi, pentru că obişnuiam să fiu bună în ceea ce făceam, pentru că îmi place ceea ce fac şi pentru că am super colegi. Cel puţin asta era situaţia când am intrat în prenatal. Desigur că nu era mereu roz totul, desigur că mai erau şi task-uri la care nu excelam (mai ales alea care implică Excel sau calcule, bleah), dar nu erau task-urile mele zilnice, aşa că nici nu le iau în considerare.

De ce aştept cu nerăbdare întoarcerea la serviciu

Nu sunt genul care să stea acasă. Îl iubesc pe Luca, îmi place să am grijă de el (când nu mă doare spatele şi când nu trebuie să fac alte treburi casnice). Îmi mai place şi să gătesc (deşi s-a cam pierdut farmecul când am voie un număr limitat de alimente şi când încep o reţetă la ora 9 AM şi o termin la 3 PM). Îmi place să mă ocup de blog (dar nu e acelaşi lucru ca la serviciu).

Pot mai mult, vreau mai mult. La ce visez, când mă gândesc că mă întorc la serviciu: visez la taskurile care îmi plac şi aprecierea care venea odată cu ele. Visez la cafea normală, nu decaf. Visez la pauzele de masă cu colegii. Visez la surprizele pe care le făceam în număr mare, altor colegi. Visez la mâncare picantă. Visez la sertarul plin cu ronţăieli.

Cel mai tare mă enervează ideea de a fi casnică. Pot mai mult de atât şi nu pot să sufăr că acum sunt… CASNICĂ. Pentru mine, a avea grijă de bebe şi de casă înseamnă casnic. Ei bine, eu cred că pot să petrec timp de calitate cu copilul, să am grijă de casă ŞI să merg la serviciu, ce zici de asta?

Dacă mă întorc la serviciu, înseamnă că Luca se descurcă fără mine. Înseamnă că mănâncă şi altceva, nu doar lapte. Înseamnă că este pe mâini bune. Înseamnă că este sociabil. Fără condiţiile astea, nu se pune problema să mă întorc la muncă.

Şi pentru mine este foarte important ca Luca să fie independent. Nu vreau să se ascundă după piciorul meu. Nu vreau să fie băiatul mamei. Nu vreau să îi fie frică să încerce lucruri doar pentru că alţii înaintea lui nu au avut curaj sau pentru că i se spune să stea în banca lui. Vreau să fie tupeist şi respectuos în acelaşi timp. Vreau să fie curajos şi prudent în acelaşi timp. Vreau să fie înconjurat de prieteni. Vreau să se dezvolte frumos fizic, psihic şi să ne depăşească pe mine şi ta-su la nivel de carieră. Dar mai presus de toate, vreau să fie fericit şi sănătos. Fix în ordinea asta.

Ce mă aşteaptă cu adevărat la întoarcerea din postnatal

Na, sunt realistă şi aici: o să mă aştepte mult stres şi multă muncă. O să mă aştepte lucruri schimbate la serviciu. O să mă aştepte o perioadă de haos. Şi nu mi-e frică de haos, pentru că în haos găsesc soluţii. Îmi place să am schimbări în viaţă şi să mă adaptez la ele, nu îmi place rutina.

Mă aştept la trezit la 5 dimineaţa, dus copilul la creşă, fuga la serviciu, luat copilul de la creşă, ajuns acasă, o oră de giugiulit şi jucat cu copilul la el în cameră, apoi treburile zilnice. Luca este obişnuit să stea cu mine când gătesc, când calc, deci ce mare brânză? Este distractiv, râdem, vorbim. Eu pe limba mea, el pe limba lui. De spălat, spală maşina, durează 5 minute să întind rufele. Cu altele mă ajută şi Emil. Timp cu copilul trebuie să petreacă şi tatăl, nu doar mama. De 12 ani merg pe repede înainte, de ce aş schimba asta? Mă mai aştept la răceli – multe. Toţi doctorii au spus că nu ajută dacă îl ţin într-un bol de cristal.

Nu îmi spune că nu pot să fac o chestie că atunci mă enervez şi sigur o fac, într-un mod sau altul. Îmi plac provocările şi când vreau o chestie,  o obţin. Spune-mi că POATE îmi va fi greu şi atunci mă pui pe gânduri. Sunt obişnuită să ÎNCERC să le obţin pe toate şi asta intenţionez să fac în continuare.

 

Sursa foto: Pixabay

Please follow and like us: