camera copilului

Ce trebuie să conţină camera copilului

M-am gândit că ar fi util să prezint pentru viitoarele mămici cum am amenajat noi camera lui Luca. De fapt, când am cumpărat apartamentul, în mare, camera era mobilată (cu roşu!). Ca să fie şi ceva ,,de băiat”, i-am făcut un perete albastru. Deci Luca este stelist 🙂 De când ne-am mutat până acum (10 luni), nu am schimbat nimic în camera lui:

  • pătuţ
  • canapea
  • dulap pentru hăinuţe
  • dulap pentru jucării, scutece, troller, cutii de jucării, batista bebeluşului, batista bebeluşului de rezervă :)) aparatul de aerosoli, etc. Aşa încerc (inutil) să menţin o oarecare curăţenie în camera copilului.
  • veioză cu luminiţe colorate
  • lustră cu model (animăluţ, gâze, maşinuţă, lună, soare, nu contează, haios să fie) şi becuri “chioare”
  • staţie meteo care să îmi arate temperatura din cameră, umiditatea, ora, temperatura de afară
  • umidificator
  • draperii
  • covor
  • radio
  • cameră video (cu senzori de mișcare și infraroșu) pe trepied ca s-o rotesc spre pat sau spre spaţiul de joacă şi eu să stau fără stres în altă cameră, să-mi fac treaba. O altă variantă ar fi cu un alt telefon conectat la wifi, iar copilul ar fi monitorizat prin aplicația Dormi – Baby monitor – mulțumesc Livia de pont!

Pătuţ de bebeluş cu plasă sau cu grilaj de lemn?

Prefer de 1000 de ori pătuţul cu plasă decât un pătuţ de bebe cu grilaj. Când eram cu Luca în spital, dormea într-unul cu grilaj şi se tot foia, băga mânuţele sau picioruşele printre grilaje, uneori nu le mai putea scotea, plângea, etc. O soluţie ar fi fost să pun pernuţe, dar unii consideră că sunt periculoase dacă vine copilul cu capul în ele, când doarme. Şi Luca doarme în 80% din cazuri cu capul în peretele de plasă 🙂

Canapea extensibilă sau pat în care să doarmă când va creşte?

Nu ştiu ce va fi când va creşte. Acum avem canapea extensibilă şi m-am bucurat pentru că atunci când alăptam aveam la îndemână, pe braţul plat aş canapelei, picăturile de colici şi gaze, şerveţele, baveţică, tot ce îmi trebuia. Acum am căniţa cu apă, picăturile de nas, etc. În plus, lui Luca îi place să se întindă şi să îşi ia singur jucăriile de pe spătarul canapelei. Când avem mai mulţi musafiri, putem să dormim cu el în cameră. Când va creşte şi va avea copii musafiri, nu se vor înghesui într-un pat.

Staţie meteo pentru camera bebeluşului

Nu i-am văzut utilitatea până nu a răcit Luca prima dată. Este important ca în camera copilului să fie 22-23 de grade şi o umiditate de 50%. Bine, dacă ar fi după doctori, ar trebui să menţin ploaia în camera lui, dar în fine. Apoi, înainte să ies pe afară, mă interesează temperatura reală, nu aia pe care o arată internetul, de la staţia meteo din afara Bucureştiului, la umbră.

Perdele sau draperii pentru camera copilului

Draperiile sunt arhisuficiente. Perdelele sunt doar ceva adiţional în care să se strâgă praful. Unii mai spun să nu fie lungi, că se poate sufoca copilul, cred ca este puţin tras de păr scenariul ăsta. Bate soarele când copilul se joacă pe jos sau când trebuie să doarmă? Pac – tragi draperia atât cât trebuie. Dacă mai este şi colorată, cu atât mai fain.

Covor pentru camera copilului

Bebeluşii pun des capul jos, Luca gustă tot: jucăriile, piciorul meu, covorul. În primul rând ne-a interesat unul care să nu ţină scame şi mult praf. Apoi ne-a interesat ca spatele lui să nu zgârie parchetul a cărui întreţinere (de calitate ca să nu scârţâie) costă de te îndoaie. Obligatoriu şi antiderapant. Apoi ne-a interesat ca atunci când Luca o să cadă pe spate, să nu fie prea dureros. Şi să fie haios colorat ca să-l atragă. Este o pufoşenie din nylon (cred), fără fire înalte sau rigide, este ca o păturică gigantică pufoasă frumos colorată. Deci nu acril, nu lână. Cred că şi cele din poliester sau sintetice sunt ok. Nu ştiu, dar eu aş sta numai în picioare goale pe ăsta al lui Luca, mi-aş mângâia obrazul de el, mi-aş gâdila degetele mici de la mâinile mari :))

Ce fel de muzică  la radio este bună pentru copii

Am luat un radio cu USB. Când se joacă singur în cameră, îi las pornit radioul pe un post pentru copii. Când vreau să adoarmă, îi pornesc muzica de pe USB, ceva gen Secret Garden sau irlandenză, poate clasică, radio dacă este emisiunea de seară, etc. În bucătărie ascultăm la radio rock, pop, ştiri şi nelipsitul post de radio pentru copii.

 

Am preferat ca masa de înfăşat şi toate cosmeticele pentru copii să le ţin în baie, pentru că îl spăl la funduleţ după fiecare schimbare de scutec şi am avut tot felul de peripeţii cu pişu în zbor, căcuţă cât dublu greutatea lui, acolo este cădiţa, respectiv scaunul de băiţă, etc. Cu alte cuvinte, este cel mai uşor de curăţat şi copilul şi dezastrul din încăpere.

Ce îmi lipseşte din camera lui şi încă nu realizez?

Camera bebe

Alte surse foto: pixabay

 

Please follow and like us:
Modern Dad's Challenges

Copiii ne imită când folosim device-urile. Modern Dad’s Challenges

Îţi spuneam pe la începutul lunii că urmează un eveniment dedicat taţilor, despre copii şi tehnologie. Micuţii habar nu au ce este tehnologia, cu ce se mănâncă, dar încearcă să copieze adulţii.

Cine a participat la Modern Dad’s Challenges (ediţia a 5-a) a aflat că ,,moderaţie” este cuvântul de bază în relaţia copil-tehnologie. Ne înconjurăm de device-uri şi aparate în ideea că vrem să ne facem viaţa mai uşoară, dar reuşim? Ca părinte, am obligaţia să conştientizez şi riscurile, nu doar beneficiile aduse de tehnologie. Conform Asociaţiei Americane de Pediatrie, copiii sub 1 an şi jumătate nu ar trebui să aibă deloc acces la TV. Aici recunosc că am trişat, mai ales când îi fac lui Luca aerosolii sau când îi tai unghiuţele.

Georgiana Roşculeţ, Psihoterapeut şi Coordonator programe educaţionale Ora de Net, a povestit la Modern Dad’s Challenges:

Vă invit să reflectaţi asupra propriei percepţii asupra rolului tehnologiei în viaţa dvs. şi în cea a copilului. Aceste perspective influenţează relaţia cu copilul dvs.,  determină atmosfera, calitatea spaţiului dintre voi chiar dacă nu le verbalizaţi. Cel mic are nevoie să îi creaţi contexte de învăţare şi să îi ghidaţi experienţa, dar şi să puneţi limite ferme şi predictibile. Sprijiniţi-l să aleagă cât mai conştient cum interaţionează cu dispozitivele tehnologice. Amintiţi-vă că dvs. sunteţi cel mai important model, vă priveşte, învaţă şi repetă. Cum se vede lumea prin ochii lui?

Pe platforma www.oradenet.ro puteţi descărca Ghidul Parenting în era digitală:

http://oradenet.salvaticopiii.ro/docs/Parenting_in_era_digitala.pdf

Lucia Radu-Şimota, Digital Learning Designer, le-a transmis taţilor următoarele:

,,Este important să fim informaţi şi să folosim tehnologia în avantajul nostru. Nu putem fugi de ea şi oricât de frică ne-ar fi uneori, să avem încredere că putem gestiona situaţia. Atât timp cât familia este liniştită, totul va fi bine”.

Fondatorul Kinderpedia, Daniel Rogoz, a povestit ce aplicaţii şi aparate a folosit pentru bebeluşul lui: aparat de gătit la aburi, aplicaţia care imită sunetul apei, al vântului şi al aspiratorului, etc. De fapt, a făcut chiar şi o demonstraţie a babymonitorului.

Cei care au participat au putut primi cadou de la Orange România un ceas Alcatel Kids Care Time, Magazinele Next au oferit  un vocher de 500 lei, Cărţi cu Zumzet a dat cărţi Usborne, Octana Events care prestează servicii audio-video a făcut reduceri de 25%, Pure Shapes a oferit abonamante Xbody, Edenia – cărţi Master Chef, Clubul Yves Rocher – alte cinci premii.

Modern Dad’s Challenges este organizat de Frunzaresc.ro şi Creative Energy Corner.

 

Please follow and like us:
Modern Dad’s Challenges

Dependentă de tehnologie, dar mă tratez. Cum?

Încearcă să îţi imaginezi cum arăt eu când mi se strică telefonul. Hai, curaj, încearcă. Îmi este teamă că n-o să reuşeşti ca lumea, aşa că te ajut eu:

Pe telefon am tot: întâlniri, notiţe, orele de masă ale lui Luca, mailuri, numere de telefon (d’oh… dar ce vreau să spun este că nici pe al lui Emil nu îl ştiu pe de rost, deci da… este grav dacă se strică telefonul), poze, tot, tot, tot.

Recunosc, sunt dependentă de tehnologie. Fac tot posibilul să nu îi induc dependenţa şi lui Luca. Dar uneori plânge atât de rău, că doar nu-mai-ştiu-câte little ducks de pe Youtube îl calmează.

Mai recunosc o treabă: îl las la televizor. Na, când calc, îl iau lângă mine în cameră şi mereu calc uitându-mă la un film. Altfel este prea plictisitor. Se mai uită şi Luca, e fan fetele Gimore – poate pentru ca există un Luke acolo :)) Acum, nu mă înţelege greşit. Nu stă mult în faţa TV-ului. Nici măcar cu faţa nu este, ci paralel, poate-poate devine curios şi se rostogoleşte, dar nu a făcut-o încă. (Am încercat sa-l atrag cu jucării, n-a mers).

Una peste alta, tehnologia a intrat destul de mult în lumea lui Luca şi simt că ar trebui să iau mai în serios fenomenul. De asta voi participa la Modern Dad’s Challenges, pe 15 noiembriela 18.30, la Hotel Internaţional. Ştiu că sunt mom, nu dad, dar sunt prea interesante temele ca să le ratez:

  • Georgiana Roşculeţ, Psihoterapeut şi Coordonator programe educaţionale Ora de Net: “Provocările părinţilor în era digitală”;
  • Lucia Radu-Simota, Digital Learning Designer: “Programul digital al copilului: când, cât şi cu ce efecte?”;
  • Daniel Rogoz, Fondator Kinderpedia: “Gadget-uri şi aplicaţii utile pentru părinţi şi copii”.

Hai şi tu, fac pariu că merită, plus că mai vorbim, schimbăm păreri, etc. Te poţi înscrie prin formularul de aici.

Vezi că locurile sunt limitate. Participarea este gratuită 🙂

Please follow and like us:

Digital Parents Talks #9: conceptul de bani la copii şi părinţi

Ca orice om care nu este avar, îmi place să ,,sparg” banii. Când vine vorba de Luca, nu prea am limite. Când vine vorba de alţii îmi pun nişte bariere. Acum că ţi-am mărturisit asta, realizezi şi tu că nu sunt chiar cea mai bună persoană care să-i facă lui Luca educaţia financiară. De-asta m-am dus la Digital Parents Talks, ediţia a 9-a – să mă tratez 🙂 Dă-mi voie să îţi povestesc foarte pe scurt ce fain a fost şi ce s-a discutat:

Educaţie financiară: banii pe înţelesul copiilor

Din moment ce nu mă pricep la educaţie financiară, pot oricând să cumpăr cărţi care să mă ajute să-l învăţ pe Luca valoarea banilor: cărţile dnei Ligia Georgescu – Goloşoiu (de la Asociaţia pentru Promovarea Performanţei în Educaţie) sunt potrivite tuturor copiilor, începând cu vârsta de 4 ani.

Pe ideea repetiţia este mama învăţăturii, va trebui să am răbdare cu Luca. Sunt conştientă că nu va înţelege din prima explicaţiile despre bani, valoarea jucăriilor, etc. Am aflat la DPT#9 că va trebui să îi explic că am o sumă de bani pe care nu o pot cheltui în totalitate – şi uite aşa ajung la conceptul de economii. Odată atins subiectul, ar fi util să îl motivez să pună bani deoparte pentru a cumpăra ceva ce îşi doreşte mult.

Am aflat că este important să îl fac să ofere de bunăvoie şi nesilit de nimeni jucării, hăinuţe, etc. copiilor mai puţin norocoşi ca el. Sau să facă schimb de jucării chiar dacă prietenul lui îi va oferi una mai ieftină decât a lui.

Bun, suntem prietenoşi, dăm jucării, luăm altele noi din economii, dar de unde bani pentru economii? Aici m-a dat gata, nu mă aşteptam la asemenea răspuns, mai ales că până la eveniment nu mi se părea nimic în neregulă: nu ar trebui să îi dau bani pentru treburile gospodăreşti (pus jucăriile la loc, dus gunoiul, şters praful pe răftuleţul lui, etc) pentru că pe astea trebuie să le facă oricum. În schimb, dacă udă florile vecinului sau are activităţi extra, atunci da, merită bănuţi. Acum o să intervină mama care nu îmi citeşte blogul dar află de la alte rude şi-o să spună că eu am fost răsfăţaţă, nu am făcut treburi casnice deloc, nici măcar hainele călcate nu mi le puneam singură în dulap. Aşa şi? Viaţa ieste grea :)) Ghinionul lui Luca. El ie băiat cuminte şi va fi gospodar ca ta-su fără să stea nevasta cu gura pe el :))

Pe la 2 ani va trebui să îl învăţ să nu mintă, să fie politicos, să ştie ce este bine şi ce este rău. Din moment ce eu nu fac nimic din toate astea, cred că-l trimit la popă.

Au fost multe întrebări şi răspunsuri interesante:

Ce fac dacă odrasla cere prea mulţi/prea des bani  ca să doneze?

Îi explic că donaţiile se fac la anumite perioade.

De ce unii au mai mulţi bani decât alţii?

Trebuie explicată diferenţierea în funcţie de meserie şi domeniu de activitate. La următoarele întrebări ,,de ce?” care vor veni din partea lui sunt pe cont propriu şi trebuie să mă înarmez cu răbdare.

De ce un lucru (o carte, o jucărie) este mai scump ca altul? (aici o să fie interesant pentru că nici eu nu ştiu de multe ori motivul)

Trebuie explicate elementele prin care se diferenţiază fiecare: poate o carte are mai multe pagini decât alta, mai multe desene, etc.

Care este vârsta potrivită pentru a merge singur la magazin?

Vreo 5 ani sau după ce îl învăţ numerele, valoarea banilor şi va pricepe că dacă îl trimit după pâine, nu vreau să vină cu mâna goală şi murdar de ciocolată la botic. Asta cu ciocolata este în visele lui desigur, că nu vreau să alerge ca un bezmetic prin casă. Acum este rândul bunicii să ţipe la mine, deşi nici ea nu îmi citeşte blogul, dar află de la mama că i-a spus mătuşa că nu vreau să îi dau copilului ciocolată, cu toate că eu am mâncat extrem de multă ciocolată şi mai ales îngheţaţă când eram mică. Probabil de-asta a chelit timpuriu bunicul. Ghinionul lui Luca, eu vreau să-mi păstrez părul în cap. Viaţa ieste grea :)) Să mănânce ciocolată când o fi la casa lui :))

Pe la vreo 7 ani va trebui să îl încurajez să aibă activităţi antreprenoriale şi să se gândească ce vrea să facă atunci când va fi mare (programator ca ta-su sau spammer ca mă-sa? Alte opţiuni nu egzistă, meseria trebuie învăţată din tată-n fiu sau mamă-n băiat, depinde).

Educaţie financiară pentru părinţi

Crina Mandu de la Idea Bank a explicat cum este cu banii, pentru părinţi. Banii declanşează certurile în familie, aşa că ar fi bine să punem toate veniturile şi cheltuielile într-un excel, pe care să-l analizăm. Se pot creşte veniturile? Dacă nu, se pot micşora cheltuielile? Poate nu am nevoie de 100 de posturi TV, de cafeaua zinică de la Kahve Dunyasi, etc.

În cazul în care trebuie să iau al doilea credit, este obligatoriu să mă interesez ce presupune, din moment ce va fi încă o plată lunară constantă (comisioane, dobânzi, valoarea ratei etc), să văd ce modificări în cheltueli trebuie să fac pe termen scurt şi cum voi face faţă pe termen lung. Rata nu ar trebui să fie mai mare de 30% din valoarea salariului (sau a veniturilor din gospodărie, aş adăuga eu).

Educaţie financiară pentru bloggeri

Ana Nicolescu, Tania Ciotei şi Luiza Cherpec au povestit despre formele prin care bloggerii îşi pot monetiza activitatea legal şi într-un mod profesionist. Sunt următoarele variante: PFA, SRL, microîntreprindere, asociaţie, ONG etc. Cum este cel mai bine? Răspuns corect: depinde. De mulţi factori.

În principiu, un blogger poate foarte bine să încheie cu clientul său un contract pe drepturi de autor fără grijă, dacă clientul plăteşte impozitul pe venit (este menţionat în contract).

La PFA banii sunt în mână, la firmă se aşteaptă până la sfârşitul anului ca să poate fi scoşi sub formă de dividende. În plus, un PFA este mai ieftin de înfiinţat.

Un blogger poate beneficia de pensie şi de servicii medicale dacă nu s-a angajat cu carte de muncă. Se duce frumuşel, cu multă răbdare şi încheie contract la Casa de Pensii, unde specifică suma pe care  vrea să  pot. plătească lunar.

Atenţie, SRL-ul nu poate primi donaţii. Doar asociaţiile/ONG-urile.

Nu iei credit mai uşor pe firmă sau PFA, va trebui să ai o destinaţie clară: pentru sediu, pentru salarii, etc.

Înainte să deschizi un cont ca persoană juridică, interesează-te ce oferte sunt la mai multe bănci pentru că sunt costuri mai mari, comparativ cu cele aferente persoanelor fizice.

Înfiinţarea unei entăţi juridice este un lucru bun pentru orice blogger care vrea să lucreze ca un adevărat profesionist, cu condiţia să aibă mare grijă ce alege. Ar trebui să vorbească pe îndelete cu un contabil şi un jurist. Când am avut firmă, a fost foarte bine creată. S-a ocupat Livia Camciuc şi o recomand pentru aşa ceva (livia.camciuc@gmail.com 0745.06.77.93).

 

Foto credit: Adrian Nedea

Please follow and like us:
trasee piatra craiului

Cu cine fac trasee montane şi cum mi-am luat diplomă pentru asta

În clasa a şaptea am avut prima excursie cu clasa la munte pe Valea Prahovei. Am făcut câteva trasee din bar în bar, a fost şucar. Până l-am întâlnit cu Emil când am făcut Jepii mici în teneşi, eu şi colegii mei de clasă aveam alte idei despre traseele montane. A se consemna că pe Emil l-am cunoscut când eram în facultate.

trasee turistice
În drum spre Omu. Foto credit: Paganel

Alţi mulţi ani am crezut că este suficient să ai o pereche de adidaşi ca să faci trasee turistice. Asta până când am intrat într-un grup de munţomani şi am început să fac trasee cu Geoman, zis Paganel. Aşa am învăţat că trasee în Bucegi sau orice zonă muntoasă nu se fac în blugi, adidaşi, papuci, şlapi, picioare goale, etc.  Cea mai mare realizare a mea, pe lângă faptul că am cunoscut acei oameni minunaţi datorită colegei Luminiţa (mulţumesc Lumi!), a fost anul trecut când am ajuns în vârful Omu. Încă mă mai mir de performanţă. Am pornit de la Piatra Arsă şi ne-am oprit la cabana Omu.

Când mergeam fără ghid, habar nu aveam să diferenţiez o capră neagră de o oaie neagră capră oarecare. Dacă vedeam nişte copaci într-o zonă în care mod normal ar fi fost DOAR jnepeni (deci altitudine înaltă), m-aş fi gândit doar ,,oau, ce peisaj frumos”, nu că este efectul îngrijorător al încălzirii globale. Totul este mult mai interesant (şi mai sigur) când faci trasee cu ghid; îl recomand cu mare drag pe Paganel.

traseeDin păcate, de când am rămas gravidă, nu am mai putut merge cu grupul. Asta până săptămâna trecută când am sărbătorit aniversarea grupului. Şi, şiii, şiiiii, şiiiiiiiii!!!!! Am primit o diplomă – alchimistul grupului. Este o întreagă poveste în spatele grupului, pe care o redau foarte pe scurt. În urmă cu doi ani (sau tot anul trecut? Nu mai ştiu, de când sunt mamă am pierdut noţiunea timpului), într-o excursie cu un mare grup, când era frig afară, am întrebat cine vrea licoare magică ţuică fiartă, să ne mai încălzim puţin, că venisem după traseu (Steaua Munţilor-Diham). Atât doar că nu am nimerit sticla de ţuică, ci sticla de palincă. Bunătate de palincă de Ardeal, pe care bineinţeles că nu am adus-o eu, ci Paganel. Am crezut că o să fiu banată, expulzată, aruncată la urşi. Dar s-a dovedit că am primit o diplomă un an mai târziu. Săptămâna trecută am fost la Dragoslavele. Deşi vremea nu a ţinut cu noi, mi s-a părut grozav. M-am relaxat, am jucat table unde mi-am luat marţ, am fost la aer curat. În grup au fost încă două familii cu copii. Luca a fost un răsfăţat. O fetiţă de 8 ani (dulce foc) i-a făcut masaj la mânuţe, picioruşe, tâmple, i-a dat păpuşica ei, l-a prezentat întregii cabane, l-a plimbat în căruţ cât a fost excursia de lungă. Într-un cuvânt, a fost surioara mai mare perfectă :)) De unde se comandă pe internet, că vreau şi eu?

O să pun prima mea diplomă de munţomană la loc de cinste, lângă cealaltă primă diplomă pe care am primit-o acum 23 de ani. Aţi auzit de şcoala al cărei tavan s-a dărâmat, anul ăsta, în Bucureşti? Ei bine, de acolo am diploma 😀

trasee sinaia

Please follow and like us:
meritopoveste

De ce Digital Parents Talks merită o atenţie deosebită

alex baran petrescu
Credit foto: Cristina Nichituș, @Photography Studio – Kids & Family

Sâmbătă am participat pentru prima dată la Digital Parents Talks, în stilul caracteristic după ce am născut: m-am îmbrăcat cu ce am găsit la îndemână pentru că eram în ditamai întârzieres de juma de oră, am luat maşina, am băgat gps-ul, m-am rătăcit, parcarea mi-a ieşit din a doua încercare şi în final am sunat un prieten, nefiind în stare să găsesc locaţia. Dar am ajuns, în cele din urmă, datorită lui Andrei Manea (artistu.ro) care a recuperat oaia rătăcită şi i-a făcut intrarea în comunitate 🙂

Îţi spun din start că am fost încântată. M-am reîntâlnit cu vechi colaboratori, cu bloggeri pe care îi citesc, spre marea mea încântare am aflat că şi alţii mă citesc :)) am cunoscut părinţi bloggeri şi ne-am împărtăşit experienţele, dar mai cu seamă am aflat lucruri noi. Ediţia a 8-a a fost despre branding personal, comunitate şi SEO.

În continuare îţi povestesc pe scurt ce ai ratat, ca să ştii şi să participi data viitoare. Le-ai ratat pe Diana Ghindă, Evelina Necula (Kinderpedia), Lavinia Pavel, Mămica urbană (Ana Nicolescu), Prinţesa Urbană (adică Ioana Chicet-Macoveiciuc)… sper că nu am uitat pe nimeni, dacă am făcut-o, îmi cer scuze. Actualizez imediat ce mi se atrage atenţia.

Foarte pe scurt, Digital Parents Talks, ediţia a 8-a:

Orice blogger, ar trebui să ia lucrurile în serios

Cine spune că bloggerii nu ar trebui să aibă cărţi de vizită? Ar trebui! Şi este la fel de important să facă o legătură cu site-ul: culori, font, logo, etc. Aşa se consolidează brandul: cu încredere, atenţie la detalii şi perseverenţă. Am mai auzit o chestie, care mi-a plăcut foarte mult: ,,brandul este comunicativ, nu guraliv”.

De ce sunt necesare elementele identificatorii (culoarea site-ului să se regăsească şi în celelalte instrumente de promovare, să nu se schimbe des culorile, stilul blogului, etc)? Pentru că asta caută cititorii, datorită elementelor ,,tipice blogului” regăsesc site-ul a doua oară, a treia oară, când vor să citească noi postări, până vor ajunge să ştie pe de rost cele mai importante informaţii de contact (nume, URL, conturi pe reţele sociale, etc). În acel moment traficul organic sau traficul din recomandări se va transforma în trafic direct. De brand ai nevoie pentru trafic direct şi trafic din recomandări, iar de SEO pentru trafic organic (din căutări).

Vorbind despre brand, a apărut întrebarea: ,,fac brand pe numele meu sau pe un pseudonim?” Depinde care este obiectivul pentru viitor. Un răspuns a fost că numele te ajută dacă scrii despre domeniul în care ai experienţă şi vrei să te ştie lumea pentru asta. Altă opinie a fost că faci faţă mai uşor în cazul unor reacţii negative dacă foloseşti pseudonim şi apoi începi un nou proiect. Totuşi, când ai succes şi începi alt proiect, ai grijă să faci legătura între proiectul nou şi brandul de succes.

De aceea este important să te gândeşti dinainte ce planuri de viitor ai cu site-ul tău, ce oportunităţi ar putea apărea, deoarece când faci rebranding, ai anumite pierderi. Dacă nu ştii încă soluţia cea mai bună, poţi cumpăra atât un URL cu pseudonim, cât şi unul cu numele tău, pe care îl redirecţionezi către primul.

Comunitatea din jurul blogului

Comunitatea din jurul blogului este şi ea foarte importantă. Se poate dovedi greuţ pentru un blogger să scrie şi să transmită exact ceea ce simte. De aceea ajută întâlnirile în care să interacţioneze cu comunitatea din jurul blogului. Pur şi simplu anunţă că merge în X loc la data de […], lansează invitaţia de întâlnire, iar cititorii interesaţi reacţionează.

Mi-a plăcut când s-a pus punctul pe ,,i” – ce face un blogger atunci când primeşte comentarii care nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu modul lui de gândire? În primul rând, nu se atacă şi nu o ia personal. O comunitate nu este automat întru totul de acord cu ce scrie bloggerul.

Am învăţat, de asemenea, că nu trebuie să fiu prea critică cu mine. Cea mai grozavă comparaţie a fost următoarea: ,,comunitatea este ca un copil, trebui să i se dea de mâncare din când în când”. Explicaţia este următoarea: chiar dacă nu scriu zilnic, să continui să fiu activă în comunitate, astfel încât cititorii să nu uite de mine. Nu ajută dacă scriu 5 articole pe blog într-o singură zi, dar o fac prost. Nu dă bine nici în comunitate, nu ajută nici SEO. Înainte de orice postare, ar trebui să se găsească răspunsul la următoarele întrebări: care este obiectivul postării, cui îi este adresată?

A fost şi o întrebare care mi-a atras atenţia în mod deosebit, cum se pot muta fanii de pe Facebook pe blog, pentru ca la un moment dat să se câştige suficient cât să se trăiască de pe urma blogului. Am fost implicată în multe proiecte (meritacitit.ro înainte să fie rebranduit, meritangajat.ro, etc) încât să pot spune că altfel se pune problema. Am auzit prima dată la Cristian China Birta şi o pot confirma: ,,Nu faci bani din blog, ci din businessul pe care îl construieşti în jurul blogului.” Blogul, conturile de pe reţelele sociale sunt doar nişte instrumente care ajută la atingerea obiectivelor.

În concluzie, merită să paticipi la Digital Parents Talks pentru că afli lucruri noi, asculţi experienţele altor bloggeri părinţi, socializezi, primeşti cadouri frumoase, te poţi remarca.

Please follow and like us:

Gunoiul şi poluarea ne omoară copiii?

gunoi si poluareConsider că este o temă foarte serioasă. În ce mediu îmi cresc copilul? Pe unde îl plimb? Cum fac să nu intre în contact cu animale şi păsări bolnave, care mănâncă din gunoaie? Locuiesc în zona Timpuri Noi – Vitan. Am evoluat doar din punctul de vedere al copacilor, în rest, de gunoi şi praf dau peste tot. Nu ştiu pe unde să îl plimb cu căruciorul. Pe străduţe, printre blocuri… găsesc foarte multe părculeţe în miniatură: 3 bănci, 2 leagăne, dar nu pentru un BebIcă de opt săptămâni. Şi el nu are stare dacă nu mă plimb. Cum m-am oprit, cum orăcăie. Şi ţipă, frate! Ţipă! Nici suzeta nu-l calmează. Micul Luca cu gură mare – seamănă, cu mă-sa, dragul de el, recunosc.

La cum merge treaba cu autorităţile din România, când va ajunge la vârsta să stea în funduleţ şi să se joace cu ,,puţa-n nisip” (cum era o vorbă veche), va face castele din gunoaie. Cu siguranţă problema asta nu este doar în Bucureşti.

Vreau să îţi prezint nişte statistici şi petiţii:

Conform site-ului Parlamentului European, în martie se recicla doar 44% din totalul gunoiului. Şi până în 2030 trebuie să ajungem la 70%.

Se vorbeşte despre închiderea gropii de gunoi Glina – să nu i se mai dea autorizaţie de funcţionare, care a expirat pe 1 iunie. Groapa de gunoi Glina are grave consecinţe asupra populaţiei. Găsiţi aici un comunicat de presă pe tema asta. Este şi o petiţie în acest sens. Eu am semnat-o aici.

Mai este o petiţie pe care te încurajez s-o semnezi, dacă te-ai săturat de prea mult plastic: vrem oprirea potopului de plastic.

Ei bine, cum facem? Punem mână de la mână şi încercăm să avem oraşe mai curate?

Please follow and like us:
articole mama

Salutare!

La încurajarea prietenilor de pe Facebook, mi-am făcut blog. De ce?

Pentru că sunt doar eu cu fi-meu în majoritatea timpului … şi pentru că îmi era dor să scriu. Recunosc că nu aş putea face nimic dacă Emil nu m-ar ajuta, având grijă de Luca după ce vine de la serviciu. Mai recunosc şi că sunt praştie la programare, tehnică, software, platforme,  etc. şi nu ar exista blogul dacă nu m-ar fi ajutat domnii de la Claus Web, care nu m-au dezamăgit din 2011 încoace, de când am tot avut proiecte hostate la ei –  foarte de treabă, foarte de treabă.

Acum… să nu îţi imaginezi că am stofă la scris, cei mai mulţi care m-au încurajat să îmi fac blog probabil erau exasperaţi de câte mesaje primeau de la mine pe Facebook sau Whatsapp. Pentru că pe lângă marketing specialist, mai sunt şi băgătoare-în-seamă.

Încă nu ştiu despre ce o să scriu în continuare, aşa că sugestiile sunt binevenite. Dar în mod sigur mi-am găsit o nouă ocupaţie. Am încercat cu cititul, dar la a 6-a oară, Hunger Games şi-a mai pierdut din farmec. Am testat şi gătitul, dar ultimul fel i-a dat mamei dureri de burtică; şi ea şi Luca se crispau la fel, dar el are o scuză: este în perioada colicilor. Am încercat să văd filme online, dar este plictisitor să pui pe pauză din MAXIM juma în juma de oră.

Aşa, pe blog, încep repede, termin greu… nu deranjez pe nimeni cu taca-taca-taca-taca şi nici nu pun pe pauză de mai mult de două ori.

Ora mesei. Pauză de blog, reiau rolul de cea mai bună mamă-de-Luca, soţie iubitoare, modestă, drăguţă, taca-taca-taca-taca-taca-taca…..

Please follow and like us: